Vacanță în Corfu, vacanţă cu peripeții

Ultima vacanță în Corfu a fost una plină de peripeții. Știi tu, acele situații enervante la început, dar care, până la final, devin subiecte de glumă, dezbateri aprinse ori lecții de ținut minte. Şi, cel mai important, transformă o vacanţă banală într-una memorabilă.

Vacanță în Corfu, vacanţă cu peripeții

1. Terorista de pe Otopeni

În pofida apocalipsei care se revărsa de pe micile ecrane și din mediul online referitor la puhoaiele din aeroport, am ajuns cu două ore și jumătate înainte de zbor și am constatat că este mai lejer decât în cei doi ani de pandemie. De data asta, n-a fost nevoie de lupte corp la corp sau manevre de distragere a atenției pentru a obține o tăviță.

Am pus trollerul pe bandă, în tăviță am pus geanta, cartea de identitate, ochelarii, telefonul, punguța cu lichide și am așteptat cuminte să trec prin detectorul de metale. Surprize, surprize! Am fost selectată, nu pentru vreun premiu (chiar simbolic), ci pentru un control amănunțit.

Vizibil stânjenită, dar cu zâmbetul pe buze, tânăra de la serviciul de securitate și-a făcut datoria în cel mai profesionist mod cu putință. A luat o probă de pe îmbrăcăminte și una de pe troller și le-a introdus într-un aparat care s-a înroșit ca racul.

O luăm de la capăt, plus descălțarea. Mașinăria se face iarăși stacojie.

Rămâneți pe loc, îmi spune. Aparatul a dat o alertă care persistă. Un coleg vă va pune câteva întrebări.

Mă duc lângă banda unde îmi lăsasem bagajele și mă ia în primire un tip înalt, bine legat, în uniformă bleumarin închis.

Aparatul a indicat o alertă de explozibil. Și nu orice explozibil, ci nitroglicerină.

Am cumpănit o secundă dacă să explodez de nervi sau să pufnesc în râs. Parcă și vedeam desantul trupelor antitero și titlurile tabloidelor: ” Terorist periculos capturat pe aeroport”.

Am ales calea de mijloc, să tac inteligent și să zâmbesc tâmp. M-a pus să scot din punguța cu lichide tot ce folosisem înainte de ajunge la aeroport: cremă de protecţie solară, parfum și spray contra insectelor.

Întrucât niciunul dintre produse nu conține substanța cu pricina, m-a pus să scot trusa medicală și m-a întrebat dacă iau pastile de inimă cu nitroglicerină. Într-un final, s-a lămurit că, uneor,i și aparatele fac lucruri trăznite și mi-a urat vacanță plăcută.

2. Nu vreți să facem schimb de locuri?

Între poarta de îmbarcare pentru zborul Ryanair București – Corfu și cea de unde ar fi trebuit să plece un charter spre Alanya, era în plină desfășurare o cursă de trollere pentru copii.

Aliniate la start, un troller roz, unul galben și unul turcoaz, erau lansate de trei prichindei în 4 și 6 ani. Uneori ajungeau la finish, alteori, ieșeau în decor peste picioarele noastre. Era aproape ora 12.00 și charterul lor, programat pentru decolare la ora 9.00, n-avea niciun gând să se urnească.

Noi ne-am îmbarcat la timp, dar pentru că pe la ora 13.00 s-a hotărât și charterul să plece, am așteptat în avion vreo 40 de minute.

După foiala determinată de faptul că unii nu știu să citească permisul de îmbarcare care le spune pe ce ușă să urce, au urmat negocierile pentru schimbarea locurilor în vederea reîntregirii familiior.

Pe rândul meu, penultimul, la margine, o mămică cu un bebeluș urlă cât o țin plămânii:

— Neeeeeeluuuuu! Îmi treeeeebuieeeee rucsaaaaaaaacu’! (Nelu era undeva în fața primei ieșiri de siguranță)

Îmi astup urechile câteva secunde, apoi cotrobăi în geantă după dopurile de urechi.

— Să știți că o să vă deranjeze copilul mă informează ritos duduia.

— Nu, doamnă, un bebeluș care plânge în avion nu mă deranjează niciodată. Dacă eu simt că mi se fragmentează timpanele, probabil că și el simte la fel.

— Nu vreți să schimbaţi locul cu soțul meu?

— Nu.

— De ce? Nu vă dați seama că este important pentru noi să stăm împreună cu copilul?

— De obicei, nu-mi justific deciziile, dar dacă insistați, vă enumăr câteva motive:

a) și pentru mine este la fel de important să stau lângă mama mea, că de-aia mergem împreună în vacanță.

b) v-ați asumat o călătorie low-cost cu locuri atribuite aleatoriu, conștientă fiind că vor fi unul la Ana și altul la Caiafa.

c) eu am plătit suplimentar 21€ pentru 2 bagaje mici, îmbarcare prioritară și loc inclus. Am ales fix acest loc de unde am un unghi foarte bun pentru fotografii.

În consecință, dați-mi un singur motiv temeinic pentru care să vi-l cedez moka?

Până la decolare, domnul care avea loc lângă Nelu a venit în locul doamnei, iar creșa și grădinița s-au mutat în prima jumătate a avionului.

3. Atacul meduzelor

Primele zile de vacanță în Corfu au decurs cât se poate de frumos. În stațiunea Benitses, unde plajele sunt doar din pietre, am găsit un golf micuț, sălbatic și cel mai bun loc de baie.

Mi-am făcut șezlong dintr-o barcă răsturnată, la umbra unei clădiri abandonate sau am stat pur și simplu pe prosop.

Vremea a fost mult mai bună decât mă așteptam, în sensul că umiditatea nu a fost foarte ridicată și aerul era respirabil. Într-o singură zi, marea s-a agitat un pic aducând la mal alge și meduze mici.

La început, nu le-am băgat în seamă și am încercat să le evit pe cât posibil. Doar că ele erau în mediul lor natural, iar eu, probabil, eram în plus.

Tocmai când stăteam cu ochii pe meduză cât un ou, transparentă și cu niște punctișoare roșii, încercând s-o țin la distanță, o alta, la fel de mare, închisă la culoare, mi s-a încolăcit de gleznă.

Nu știu când am ieșit din apă, dar știu că până la duș am simțit că am băgat piciorul într-o tufă de urzici.

Aveam asigurare medicală și primul gând a fost să iau un antihistaminic, apoi să merg la medic. N-a fost nevoie deoarece gazda m-a tratat imediat cu o pastă din bicarbonat de sodiu și apă. A doua zi, usturimea s-a calmat.

4. Țeapă la tavernă

De aproape 20 de ani de când colind Grecia, nu mi s-a întâmplat să iau vreo țeapă la tavernă. Întotdeauna am primit exact ce am comandat și nici n-am avut unicorni pe nota de plată.

Dar pentru că întotdeauna există „prima oară”, anul acesta, la taverna mea preferată despre care voi scrie un articol separat, s-a produs minunea.

Încă de anul trecut am văzut că personalul te întreabă de unde ești și îți aduce meniul în limba pe care o vorbești: greacă, engleză, italiană, maghiară, rusă, cehă, poloneză și română.

Voiam să iau o gustare și singura pe care n-o încercasem era „Fasole lima”. Greșeala a fost a mea că nu m-am informat în prealabil, n-am întrebat și am sperat în mod ușuratic să fie boabe de fasole verde sau bob cu usturoi și ulei de măsline. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit „fasolada”, o iahnie din fasole cu bob gigant, dulce și cu un praf de scorțișoară. N-a fost rea, dar mă așteptam la altceva.

Drept pentru care, data următoare, când am vrut salată verde și am văzut „lăptucă”, am cerut meniul în limba greacă. Pe de o parte, eu nu mănânc lăptucă, pe de altă parte, n-am văzut niciodată în Grecia astfel de salată. Bine am făcut pentru că de fapt era „marouli”, acea salată verde cu frunza creață, crocantă și un pic amăruie. Adică exact ce voiam eu.

5. Perpeții pe aeroportul din Corfu

Știai vorba aia „tu faci planuri și Dumnezeu moare de râs”? Nici eu. În ziua plecării, voiam să merg la aeroport cu autobuzul. La fel am procedat și anul trecut, transportul public în Corfu fiind unul dintre cele mai bine organizate pe care l-am văzut.

Numai că cineva a avut alte planuri și dat o ploaie, întâi măruntă, apoi cu bulbuci. Iar eu, evident că plecasem fără umbrelă, dar nici nu mi-ar fi fost de mare folos.

Am comandat un taxi care a fost inspirat să vină un pic mai devreme întrucât traficul era extrem de aglomerat. Când am ajuns pe aeroport, era haos. Cozile la check-in erau până afară și se uneau cu cele de la controlul de securitate.

De data asta am trecut prin filtru fără peripeții. Ne-a întârziat un pic un nene care nu înțelegea sub niciun motiv de ce nu poate să ia în bagajul de mână trei sticle de alcool de câte 0,75 litri fiecare. Cei din aeroport l-au luat deoparte și au eliberat banda pentru bagaje.

Și la controlul pașapoartelor a mers destul de repede în pofida faptului că erau doar doi polițiști de frontieră.

La porțile de îmbarcare era o aglomerație de nedescris și abia găseai un loc să stai în picioare. La unul din magazinele cu apă, sandvișuri și plăcinte se distribuiau voucherele de hrană pentru pasagerii cu zboruri întârziate mai mult de trei ore. Nu erau decât pasageri din vreo cinci avioane. A trebuit să mă mulțumesc cu un sandviș fad de la celălalt magazin.

Întrucât ploaia din stațiune mi-a dat peste cap planurile de shopping, am rămas fără țigări. De ceva vreme, nu-mi mai iau din țară deoarece acolo găsesc mai ieftine.

Și la capitolul ăsta cineva a hotărât să se joace cu nervii mei. Până anul acesta, în magazinele duty-free erau produse la aceleași prețuri ca în magazinele obișnuite, iar returnarea taxelor se făcea ulterior către persoanele îndreptățite. Nu cunosc motivele (ori procedurile greoaie, ori timpul de așteptare) care au determinat Hellenic duty-free să schimbe politica. Au produse fără taxe (un cartuș de țigări este 29€ în loc de 39€), dar nu le poți cumpăra dacă destinația finală este o țară UE.

Tu ai fost în vacanță în Corfu? De ce peripeții ai avut parte?

Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut, nu te sfii să-l distribui pe Facebook.

Călătoreşte, banii se întorc; timpul, niciodată!