Tur culinar în Pelion

Când am planificat vacanța în Agios Ioannis Pelion, nu știam că telepatia funcționează atât de bine și aveam să ne întâlnim din nou, absolut întâmplător, cu aceiași prieteni cu care ne întâlnisem la fel de întâmplător în urmă cu patru ani în sudul insulei Corfu. Dacă prima oară perioada de vacanță s-a suprapus destul de mult timp, acum n-am avut la dispoziție decât câteva ore în prima noastră și ultima lor seară. Și unde puteam petrece mai frumos o seară între prieteni decât la o tavernă? În momentul în care a sunat telefonul încă mai dormeam, frântă după drumul lung și obositor, dar am acceptat cu drag invitația și i-am rugat pe ei să aleagă taverna, mizând pe faptul că într-o săptămână si-au făcut o idee despre oferta culinară din stațiune. Ne-am întâlnit puțin mai târziu la taverna Akrogiali  unde ocupaseră o masă de șase persoane (ei erau trei), iar când am apărut, în sfârșit, au răsuflat ușurați că deja fuseseră luați la zor că ocupaseră o masă prea mare. Eram prea obosită și nici n-aveam chef să-mi stric din start vacanța care și așa începuse un pic cu stângul și am pus ieșirea celor de la tavernă pe seama faptului că era sâmbătă seara, momentul în care grecii din Volos și Atena invadează Pelionul de nu poți să arunci un chibrit nici pe plajă, nici în parcări și cu atât mai puțin în cârciumi și baruri. Nu-mi aduc aminte ce au comandat ei, dar noi ne-am limitat la tzatziki cu cartofi prăjiți și pitagyros care au fost delicioase. Din păcate, timpul s-a scurs repede, iar prietenii noștri mai aveau bagaje de făcut, așa că ne-am despărțit apucând să facem doar o fotografie la final când masa era deja goală. Ulterior, i-am mai călcat pragul o singură dată, după care am spus că nu mai vin aici nici sub tortură. Taverna se află vis-avis de portul din Agios Ioannis și are trei terase, amplasate în stânga, centru și dreapta. Cu prietenii noștri am stat în partea stângă cum privești dinspre mare, iar a doua oară am fost în partea dreaptă unde am văzut că pregătesc kokoretsi, un produs pe care l-am găsit foarte rar,  constând în măruntaie de miel învelite în mațe și fripte pe frigare. Am comandat o porție și niște hamsie prăjită și am așteptat de ne-a venit rău. Hamsia a fost bună și fierbinte, în timp ce kokoretsi după ce că era carbonizat în proporție de 25% mai era și sloi. 🤑 Greșeala vieții mele a fost să-i aduc asta la cunoștință ospătarului. Răspunsul a venit prompt din partea unuia ce părea a face parte din conducere că nu mai este kokoretsi 😡 și cine mai vrea să vină a doua zi. Asta în condițiile în care încă unul se rotea de mama focului pe frigare, în văzul tuturor. Am înghițit cu noduri și am cerut nota de plată care a venit cu chiu cu vai după vreo 20-30 de minute👎👎👎 de-mi venea să plec și să alerge ei după mine dacă vor. A fost prima oară când nu am lăsat bacșiș în 15 ani de vacanță în Grecia. Și jur că n-am mustrări de conștiință. Din acel moment ne-am propus să încercăm cât mai multe taverne, iar la sfârșitul vacanței am constatat că am făcut un veritabil tur culinar prin tavernele din Pelion. 

Taverna Restaurant Pilio Plaza

A fost taverna noastră preferată în special pentru prânz, dar am mers și seara, atât pentru calitatea produselor, cât și pentru faptul că fiind foarte mare, nu era o problemă să găsești o masă liberă. Am găsit aici o ofertă foarte bogată de preparate tradiționale pe care nu le-am încercat în alte zone: bouyourdi – o gustare caldă cu brânză, ardei și roșii la cuptor, strapatsada –  omletă cu roșii, adrei și brânză, o delicioasă supă de pește și miel cu sos alb, spetsofai –  tocană de cârnați picanți cu ardei și  tot felul de salate. 

Pizza este atât de mare și de gustoasă că am luat una la pachet în ultima zi să avem pe drumul de întoarcere spre casă. La desert (întotdeauna din partea casei) ne-au răsfățat cu pepene roșu dulce și rece ca gheața, prăjituri cu sos de ciocolată sau caramel, înghețată sau iaurt cu miere și nuci 🤤

Taverna Akti

Să luăm masa la Taverna Akti a fost o adevărată aventură căci abia pe la jumătatea sejurului am reușit să găsim o masă liberă și asta la prânz. Pentru cină probabil că trebuia să facem rezervare 😜 ori să rămânem acolo încă de la amiază. Pe lângă vederea superbă spre mare, mâncarea și servirea au fost de nota 10+.

Întrucât deja exagerasem cu bunătățile, am zis să iau ceva bun, dar ușor și am ales salata Special Akti. Dacă am fi știut cât este de mare și sățioasă, n-am mai fi comandat altceva. De ce îi spune „special”? Păi avea trei feluri de salată: rucola, salată creață și salată verde, fulgi de migdale, roșii chery, boabe de porumb, brânză halloumi la grătar, crutoane, toate într-un „coșuleț” de brânză prăjită. 

Taverna Remezzo

Aici am avut mai mult noroc și am găsit masă liberă seara, iar ca bonus ne-au fost oferite meniuri scrise în limba română. Dacă salata Horta (ierburi locale cu ulei de măsline și zeamă de lămâie) nu a fost la fel de bună ca cea pe care o mâncasem în Corfu, din iedul cu sos de lămâie au rămas doar oasele. Și pentru că proprietarul avea evident o slăbiciune pentru români 👍 cu care s-a încuscrit cu ceva vreme în urmă, ne-a oferit o sticluță cu ouzo pe care am băut-o împreună. Din păcate, n-am făcut nicio poză pentru că lumina nu mă ajuta deloc și sincer nici nu prea îmi place să fac fotografii în cârciumi.

Taverna Orea Ammoudia

Pe plaja Papa Nero sunt foarte multe baruri care gestionează șezlongurile și o singură tavernă.

Aici mâncat cele mai bune și cele mai mari keftedes (chiftele la cuptor) acompaniate cu o salată de ierburi de mare în oțet. Și aici, ca peste tot, porțiile sunt foarte mari, dar există posibilatea de a comanda și porții child size, mai mici și cu prețul redus proporțional. Am încheiat masa cu o cafea grecească delicioasă, vărsată un pic în farfurioară, semn că urma să iau bani.

Taverna Paradisos

Cireașa de pe tort a fost taverna din satul Tsagarada. Site-urile de profil dădeau ca must-try taverna din centrul satului unde se află platanul uriaș. Dar pentru că de multe ori am mers la pomul lăudat și dezamăgirea a fost direct proporțională cu laudele, am mers pe mâna taximetristei care ne-a dus în sat și ne-a spus că pe șosea, mai sus, e o tavernă foarte bună. Păi poți să nu-i crezi pe localnici? Am ajuns destul de devreme, pe la ora 13.00 și pentru că eram primii clienți, am putut să alegem o masă cu vedere spre marea care se întrezărea prin frunzișul des. În mijlocul terasei era un platan, nu la fel de mare ca cel din centru, încojunrat de hortensii. Sincer, mie mi se făcuse poftă de o supă dar, în general în Grecia, am observat că în afară de supa de pește, restul cam sunt din plic. Circulă și o anecdotă că grecii mănâncă supă doar iarna și numai dacă sunt răciți 🤧

Ei, bine, în Pelion chiar și vara se prepară mâncăruri specifice sezonului rece cum ar fi spetsofai și supa de capră. Am comandat horta me avga – o versiune locală pentru spanac (și alte ierburi) cu ouă și o supă de capră cu trahana (paste locale care seamănă cu niște confetti). Pentru că supa nu era gata încă, ne-au oferit din partea casei câte un tsipuro, o carafă cu apă rece de izvor și niște pâine cu unt să facă așteptarea mai ușoară. Felurile de mâncare au venit în același timp și calde (nu știu cum reușesc, că în alte țări după ce că vin pe rând mai sunt și reci) și nu pot să descriu cât au fost bune. Iar pepenele roșu de la desert a fost extraordinar de dulce, proaspăt și rece ca gheața.

Pe parcursul turului nostru culinar în Pelion ne-am desfătat cu foarte multe preparate noi, peste tot masa începea cu o carafă de apă rece și, deși prețurile erau un pic mai ridicate decât în alte zone pe unde am colindat, nota de plată pentru două persoane nu a depășit 25 de euro.