Ce am învățat în trei ani de blogging

Încet-încet, cu suișuri și coborâșuri, blogul Almona călătorește a ajuns la treia aniversare. Dacă e mult sau nu, contează mai puțin. Pentru mine, cel mai mult contează ce am reușit să învăț în acești trei ani de blogging.

La primul text publicat pe blog nu aveam nici cea mai mică noțiune despre blogging, storytelling sau creare de conținut. Tot ceea ce știam, dincolo de orice dubiu rezonabil, era că aveam niște experiențe frumoase din călătorii și era păcat să le țin doar pentru mine. Între timp și mai ales în timp, am învățat multe.

Ce am învățat în trei ani de blogging

Oricine are o poveste care merită spusă

La început, a fost cuvântul. Când a fost rostit, a început călătoria sa către inimile oamenilor. Apoi au venit experiențele. Primului cuvânt i s-au alăturat altele, s-au prins în joc și au spus poveștile. Oricine are o poveste care merită spusă. Și oricine o poate spune.

Când Michelangelo l-a desăvârșit pe David, toată lumea a amuțit de uimire și a felicitat geniul creatorului. Cineva l-a întrebat cum a reușit să creeze așa minunăție dintr-un bloc de marmură rece. „Eu n-am făcut mare lucru”, a răspuns artistul. „David era deja acolo. Eu doar l-am scos la suprafață”.

Am învățat să ascult mai mult și să vorbesc mai puțin. Ascult oameni, ascult locuri, ascult flori, păsări, mare și cer. Zâmbete, gemete, lacrimi și bucurii. Ascult gânduri și idei. Le transform în cuvinte și țes povești.

Inspirația nu crește în pom, ideile fug și este nevoie de planificare și disciplină

Poveștile nu vin întotdeauna când vreau și mai ales cum vreau eu. Dacă cineva crede că un blogger stă pe un butoi interminabil cu inspirație din care ia cu lingurița sau cu polonicul, după caz, are o imaginație bogată.

De multe ori, stau în fața calculatorului și nu pot scrie nici măcar o literă. Alte ori, mă pălește inspirația în cele mai imposibile locuri și momente. Ba în autobuz spre sau de la serviciu, ba când Moș Ene își face simțită prezența.

Am constatat că dacă nu sunt pe fază și nu notez repede o idee, la revedere, drum bun, s-a dus. Și pentru că am pierdut multe idei valoroase, port în permanență cu mine o agendă și ceva scris. De asemenea, am în telefon câteva aplicații care mă ajută să notez lucruri importante și să editez fotografii.

Înainte de a câștiga din blog, bloggingul costă

Nu de puține ori am fost întrebată dacă și cât câștig din blog. Cred că v-am mai spus că am început să scriu din plăcere și nu mi-am făcut un scop din a câștiga din blog. A început ca o pasiune și nu am de gând să-l transform în job. Asta nu înseamnă că îmi pierd vremea când aș putea să fac ceva „productiv” și care să nu consume atâtea resurse. Căci, în pofida aparențelor, bloggingul costă.

Ai nevoie de un domeniu și de hosting. Da, se poate face și fără, pe un subdomeniu gratuit wordpress, blogspot sau altele. Eu chiar recomand celor care nu sunt foarte convinși că vor să evolueze în blogging să încerce la început această variantă.

Dacă vor să meargă mai departe, trebuie să ia în calcul o serie de investiții. Personal, în cei trei ani de blogging am investit în cursuri și cărți. Am învățat despre storytelling, despre fotografie, despre structura unui articol sau a unei cărți non-fiction. Am înlocuit un notebook cu un laptop performant. Când am constatat că programele gratuite pentru editare video nu oferă prea multe resurse, am investit în licențe.

De asemenea, am descoperit noi ustensile care să îmi facă mai atractivă partea de vizual. Am deja un trepied pentru camera foto și unul pentru telefon. Urmează o lampă circulară pentru un plus de lumină și o lavalieră pentru un sunet clar. Și, cu siguranță, niște programe și pluginuri în versiunea pro.

Sinceritate și autenticitate

Lumea virtuală pare un loc perfect în care totul e roz, în steluțe colorate, vis și armonie. De fapt, aceasta este partea pe care unii vor să o arate în încercarea de a părea altceva decât sunt și de a se minți frumos.

Da, ca și în filme sau piese de teatru, căutăm să evadăm din cotidianul gri și apăsător, să ne luăm doza de bine și frumos. Însă acolo știm din start că este vorba de o ficțiune plăsmuită tocmai în acest scop.

În blogging este cu totul altceva. Nu toate destinațiile sunt esbulifantascomagice, nu toate cazările sunt super lux și nu toate experiențele sunt la superlativ. Și bloggerii sunt oameni și au parte deseori de epic fails. Nu există niciun motiv să le bagi sub preș și să le treci sub tăcere. Cu atât mai puțin să le boiești și să le prezinți ca pe o cioară vopsită.

Să cer și să ofer ajutor

Imaginea bloggerilor este puțin deformată, ca persoane singurantice, ascunse în spatele unui ecran și a unei tastaturi. În fapt, sunt, poate, cele mai sociabile persoane. În primul an, am avut câteva experiențe neplăcute cu niște colegi care aveau impresia că ei au inventat apa caldă și mersul pe jos, iar toți ceilalți fură de la ei.

Am avut mare noroc să descopăr o comunitate superbă în competiția SuperBlog, unde oamenii pot fi, în același timp, adversari și prieteni. Oameni care împărtășesc cu drag din experiența lor fără teamă și fără rețineri.

Ce urmează în 2021 în materie de blogging?

În luna Ianuarie, am invitat câțiva colegi într-o serie guest-posts. Toți sunt niște super bloggeri, bloggeri cu greutate, care vă pregătesc niște articole fantastice.

Voi continua cu articole dedicate vacanței din Milos și Sifnos pentru că încă sunt foarte multe de povestit. Și mă gândesc serios la o revenire în competițiile de blogging.

Și pentru că vizualul câștigă foarte mult teren, vreau să pun pe picioare canalul de youtube pe care tocmai l-am lansat. Te invit, așadar, printre arome și călătorii, să descoperim împreună locuri minunate, rețete simple și delicioase și multe altele. Am o mulțime de idei și aștept și pe tine să îmi spui ce ai dori să vezi și să citești în anul următor.

Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut articolul, share pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram.