Taverne în Samos – testate și recomandate

Vă invit astăzi într-o altfel călătorie. Un tur culinar prin taverne în Samos. În fiecare vacanță încerc să descopăr preparate și arome noi. De 15 ani, zic eu că mi-am făcut o idee cam ce înseamnă bucătăria grecească, dar îmi doresc ceva specific locului.
Având în vedere apropierea de Turcia și îndelungata stăpânire otomană, mă gândeam că se voi găsi influențe și în gastronomia insulei Samos. Ce am găsit la fața locului, vă spun în continuare.

Taverne în Samos – testate și recomandate

1) Taverna To tigani tis platias

Aflasem încă din perioada de documentare că taverna To tigani tis Platias este una dintre cele mai bune și mai ieftine taverne din Pytagorio.
Am găsit-o foarte ușor, chiar în fața Primăriei, pe o străduță laterală, paralelă cu artera comercială. La ora prânzului nu era foarte aglomerat și comanda a fost luată foarte repede. Dintre toate preparatele, mi-a atras atenția Dakos, o specialitate cretană, nicidecum samiotă. Dar până ajung eu în Creta, am zis să o încerc aici.

Așteptam o salată cu roșii, măsline și brânză servită într-un coșuleț de pâine uscată, așa cum se servește pe la noi ciorba de fasole. Da’ de unde! Nu exagerez, dar am primit un tort etajat. Un blat înalt de paximadhi (pesmet de Creta) și un strat gros de roșii, măsline, rucola, feta, roșii uscate la soare și capere. O porție uriașă, iar gusturile și aromele, o nebunie. Mai mult, sucul de roșii dulci, zemoase și uleiul de măsline nu „însiropaseră” complet blatul și alterna textura de pâine înmuiată și cruton.

Niciodată nu ne învățăm minte să comandăm un singur fel și pe al doilea doar la nevoie, așa că am luat și un miel la cuptor cu garnitură de legume. Aromat, fraged și legume al dente.
După mai bine de o oră și jumatate petrecută la umbra copacilor, sub privirile lui Pythagora, ne-am recunoscut înfrângerea în fața porțiilor de mâncare. Cu greu am făcut față și desertului de pepene roșu.

2) Taverna Dafne

Se află tot pe strada Primăriei, în diagonală cu Taverna To tigani tis platias. Este mult mai populară în rândul turiștilor decât vecina ei care este preferată mai mult de localnici. Am ales bekri meze, o gustare picantă pe care o descoperisem în bucătăria corfiotă. N-a fost rea, dar totuși o prefer pe cea din Corfu, cu adevărat picantă. Bineînțeles că și aici pisicile au avut parte de un festin, că n-am reușit să termin porția. Dacă n-am avut parte de desert, am comandat o cafea. Era ora prânzului, când prin alte părți ale Greciei toată lumea își face siesta și „descântă” cafeaua. N-a fost chiar cea mai bună cafea grecească din Samos, dar a fost plăcută.

3) Taverna din satul Potami

În ziua în care am făcut un tur de insulă, plecând din Pythagorio prin satele de munte din insula Samos, am oprit la prânz în Potami. Sincer, n-am reținut cum se numește, dar dacă ajungeți în zonă, nu puteți s-o ratați. Pe drumul ce vine din Karlovasi, veți vedea o biserică vopsită cu alb și albastru. După ce terminați ședința foto cu biserica și cea mai spectaculoasă plajă din Samos, continuați drumul și o veți vedea pe partea stângă. Vis-a-vis este parcarea.

Este o tavernă mare, tipic grecească, cu mese și scaune albastre și priveliște frumoasă spre mare.
Oferta nu era foarte generoasă, salate și preparate la grătar, însă porțiile mari și servirea destul de rapidă. Prețurile mi s-au părut un pic mai ridicate decât în Pythagorio, dar în general insula Samos este puțin mai scumpă decât celelate insule pe unde am fost.

4) Taverna Lakis

Dacă vă doriți un prânz sau o cină cu vedere la mare în Pythagorio, însă nu vă încântă forfota de pe faleză, Taverna Lakis este locul ideal. Așezată „strategic”, pe șoseaua ce leagă Pythagorio de Vathy, taverna are produse proaspete din grădina proprie și vedere panoramică asupra orașului și portului. Se poate ajunge pe șosea, dar și urcând scările de pe faleză.

Prima oară am fost într-o seară și am revenit la prânz, atât pentru mâncarea delicioasă în porții mai mult decât generoase, dar și pentru atmosfera intimă. Domnul Lakis este un tip super simpatic și are o slăbiciune pentru România și pentru români. Nu m-a lăsat să plec până nu i-am dat rețeta de mititei.

Alte taverne în Samos

Taverna Dionisios

Toată vacanța am evitat cu succes tavernele de pe faleza din Pythagorio și de pe artera comercială. Pe cele de pe faleză pentru că nu aveam o vedere la mare veritabilă, ci doar la „parcarea” de yachturi. Pe artera comercială, era o vânzoleală permanentă și zona prea turistică pentru gustul meu. Totuși, în ultima seară am trecut prin Taverna Dionisios, pe artera comercială. Da, doar am trecut și n-am zăbovit prea mult. O văzusem de multe ori, dar nu m-au convins nici meniul, nici ambianța.

Singurul motiv pentru care i-am trecut pragul a fost acela că aveau muzică grecească live. Nu este singura din Pythagorio cu muzică, dar acolo cântă Yannis Loulourgas, cel mai renumit bouzoukist, lutier și profesor de bouzouki din insula Samos. Îl vizitasem dimineață, în atelierul-magazin unde confecționează instrumentele muzicale și așa aflasem când și unde cântă.

La ora la care am ajuns la tavernă, începuse deja programul și mesele de lângă orchestră erau deja ocupate. Am întrebat dacă putem aștepta să se elibereze una, însă au spus că nu, dar că ne conduc pe terasa de la etaj, de unde se vede și se aude foarte bine. Ok. Am urcat și, timp de vreo 15 minute am stat la o masă de 6 persoane, slinoasă, plină de firimituri și urme de pahare. E drept, îl vedeam și pe domul Yannis și pe colegul său chitarist, dar de auzit, doar un grup gălăgios de suedezi care păreau că serbează ceva.

Între timp, jos s-a eliberat o masă de două persoane. Am coborât și am întrebat dacă putem să ne mutăm, să și auzim ceva și nici să nu blocăm aiurea o masă prea mare pentru noi. Răspunsul m-a lăsat mască. „Nu puteți, că așteaptă pentru ea cineva care a venit înainte”. Serios? Adică lor li s-a permis să aștepte? Și, mă rog, unde sunt? În mașină, la hotel, e vreo sală de așteptare pentru VIP-uri pe undeva, că în afară de terase și bucătărie, n-am mai văzut altceva? Ori poate așteptau la budă?!

Nu sunt fițoasă și știu foarte bine că localurile cu program artistic sunt mai greu accesibile fără rezervare. Nu m-a deranjat că nu am găsit o masă bine plasată, ci atitudinea personalului. Mai ales că nu am văzut vreo masă cu însemnul „Rezervat”. Nicăieri nu mi s-a întâmplat să stau un sfert de oră să vină cineva să curețe o masă. N-am avut nici măcar o scrumieră. Măcar aprideam o țigară să treacă timpul mai plăcut.

Am plecat fără remușcări și mi s-a întărit convingerea că în locurile prea lăudate calitatea serviciilor este invers proporțională cu faima.
Am petrecut ultima seară într-o tavernă la care mai fusesem și despre care am să vă povestesc într-un articol separat. Pentru că merită!

Atât pe străduțele laterale, cât și pe faleză, sunt nenumărate taverne pe care nu le-am testat, dar am aflat opinii, atât de la localnici, cât și de la alți turiști.

Au primit referințe bune:

Taverna Maistrali – o tavernă pescărească de pe faleză. Localnicii spun că ar avea fructe de mare proaspete.

Trattoria – restaurant cu specific italian, pe faleză, lângă portul de ferry-boat.

Taverna Gentiki – o tavernă cu mese pe jumătate de străduță care pleacă din artera comercială.

Referințe mai puțin bune a primit

Taverna Elia, aflată pe faleză lângă plaja Remataki. Cei care au fost, au descris-o ca pe „o tavernă de fițe, scumpă, cu mâncare proastă și veselă ciobită”.

Dacă ți-a plăcut periplul meu prin taverne în Samos, nu te sfii să îl împărtășești cu prietenii! Te aștept cu un comentariu pe blog sau pe Facebook. Mă găsești și pe Instagram.