Am colindat insula Samos în lung și în lat, am descoperit obiective turistice inedite, am făcut cunoștință cu cei mai simpatici pirați și v-am povestit despre taverne testate și recomandate. Am rămas datoare cu impresii despre o tavernă pescărească în Pythagorio unde am petrecut ultima seară de vacanță.

Dacă întrebi localnicii  care este cea mai bună tavernă pescărească în Pythagorio, fiecare o să-ți spună alta.

Și nu e de mirare.

Specific gastronomiei din insula Samos sunt preparatele din pește și fructe de mare.

Ca pe toate lucrurile bune din Grecia, bineînțeles că și pe aceasta am descoperit-o absolut întâmplător. În fiecare zi ne plimbam pe faleză și vedeam yachturile, vasele de croazieră și micile bărci pescărești. Am remarcat o barcă de pescari pe care scria mare Taverna Maritsa.

În primul moment am gândit că este cea mai agresivă reclamă pe care am văzut-o vreodată în insulele grecești. Shame on me!

Mai târziu aveam să aflu adevărul. Când? În ziua în care, în loc să virez pe ultima stradă perpendiculară pe faleză, ca să ajung la hotel, am luat-o la dreapta o stradă mai înainte.

Și să mai spună cineva că e groaznic să te rătăcești în Grecia!

Când am văzut vitrina cu pește proaspăt, mi-a părut rău că doar ce mâncasem la prânz.
Cum era la doi pași de hotel, am încercat-o seara.

În timp ce ne uitam după o masă liberă pentru două persoane și nu ne hotăram dacă să stăm pe terasa de sus sau pe cea de jos, aud o voce dulce cu grai basarabean: „Bună seara, bine ați venit! Unde doriți să stați?”

Nu era prima oară când auzeam românește în Grecia, dar tot m-a luat prin surprindere.
Mă întorc și văd o fătucă blondă, cu ochi albaștri care sclipesc și care zâmbește prin toți porii.
Ne conduce pe terasa de jos, mult mai mare și mai aerisită decât cea de sus, la singura masă care mai era liberă, apoi pleacă să ne aducă meniurile.

S-a întors destul de repede, dar tot am avut timp să remarc cât de simplu și cu bun gust este decorată taverna. Tipic grecesc, cu scaune albastre și fețe de masă albe. Pe pereți, foarte multe decorațiuni cu nisip și scoici. În fața bucătăriei, unde este și casa de marcat, un acvariu cu pești tropicali.
Aș fi luat un pește (tsipura, lavrac, spadă), dar când am văzut cum arată porțiile pe care le aduceau la mese doi bărbați ospătari, am renunțat. N-aș fi reușit să dovedesc una decât dacă ceream drept de ședere.

M-am gândit atunci la crevete sau scoici, cu toate că mai mâncasem. M-am liniștit când Elena, căci așa se numește bulgărele blond care ne-a primit, mi-a spus că în afară de sepie, calamar și caracatiță, toate sunt congelate.

De ce? Pentru că n-a prins tata-socru. Cine-i tata-socru? Pescarul cu barca pe care scrie Taverna Maritsa. Iar Maritsa e mama-soacră care gătește dumnezeiește.
Chiar nu știam ce să luăm, că le-am fi încercat pe toate: chifteluțe, sărmăluțe în foi de viță, tzatziki, icre.

O tavernă pescărească în Pythagorio de neratat

Taverna Maritsa – porții mari și prețuri mici

Am ales platoul cu gustări din fotografia de mai jos pe care l-am stropit cu vin local alb.
Până să ajungă platoul, au venit vinul, pâinea cu pastă de măsline și… nota de plată răsucită într-un borcănel: 18,10 euro.
Toate tavernele procedează la fel: 1 comandă = 1 bon
Dacă mai comanzi o apă, mai vine un bon. Mai vrei o carafă de vin, mai bate un bon. Merge și o cafea și/sau un coniac după masă? Vin și astea cu alt bon.

Motivul este că s-au întețit controalele de la fisc și încep să dispară notele de plată scrise de mână sau șoptite la ureche.

Până am terminat masa, am făcut cunoștință cu toată familia. Ana, o băcăuancă sprintenă, cumnata Elenei, prelua comenzile și bătea bonurile. Soții lor, frați, serveau la mese.
A fost suficient ca Elena să-i spună Anei că suntem din România și, prin telefonul fără fir, a aflat toată lumea.
Rând pe rând s-au perindat pe la masa noastră, ca la niște oaspeți de seamă.

E drept că toți clienții aveau parte de atenție și servire ca la carte, mai ales că unii dintre ei veneau de foarte mulți ani.

Noi însă, aveam ceva în plus față de ceilalți. Adusesem cu noi o bucățică de acasă, o părticică din România.

Am văzut cum le joacă ochii în lacrimi fetelor și cum se străduiau, printre mesele aglomerate, să mai treacă pe la noi să schimbăm două vorbe.

Aș fi ipocrită să spun că știu ce e în sufletul lor. Pot doar să bănuiesc. Mi-am dat seama însă, că, dincolo de zâmbetul și buna lor dispoziție, absolut deloc comercială, ceva le lipsește. În sufletul lor e un gol pe care noi am reușit să-l umplem un pic și pentru puțin timp.

Am fost răsplătite cu desertul care a făcut-o celebră pe Maritsa printre turiști: prăjitura cu cremă de lămâie și jeleu.

Cină de neuitat la o tavernă pescărească în Pythagorio

Am mai trecut pe la Taverna Maritsa și într-o zi la prânz. Nu era deloc aglomerat și am crezut că fetele vor avea mai mult timp de vorbă. Doar că Ana și Elena la prânz se odihnesc și au grijă de copii. Nici treburile casnice nu se fac singure.

Am luat un platou cu brânzeturi și un vin alb, de casă. N-am mai încercat până atunci, dar brânza asemănătoare cu halloumi, însă mult mai gustoasă. pe grătar și graviera de Samos cu miere sunt un răsfăț pentru papilele gustative.

În seara dinaintea dinaintea plecării, după incidentul neplăcut de la Dionisios, am considerat că este cazul să ne luăm la revedere cum se cuvine de la „fetele noastre”.

Ne-am așezat la „masa noastră”  și am așteptat să primim meniurile. Între timp, un cuplu de americani terminase de mâncat și cerea nota de plată. Ca de obicei, ospătarul i-a întrebat dacă cum a fost și dacă le-a plăcut. Replica americanului a fost fantastică: „Oribil! Ia-o de aici!” Este de prisos să spun că farfuriile erau goale. Până să plătească domnul, duduia s-a ridicat și a plecat. Motiv pentru el să „se vaiete” că a fost abandonat la greu. De data asta, replica ospătarului a fost la înălțime:

„Prietene, până la vârsta asta n-ai învățat că femeile dispar când vin facturile?

Revenind la cina noastră, nu puteam pleca din Samos fără să gustăm și pește. Ne-a fost recomandată o salată pescărească cu scoici, crevete, sepie, calamar, caracatiță și pește sărat. A fost delicioasă și vă mărturisesc că n-am crezut că o caracatiță rece poate fi atât de fragedă. Totuși, rețeta mea de hamsie marinată a la Volos e mai gustoasă.

Ne-am despărțit cu greu de această familie frumoasă, pe care abia am reușit să o conving să stea un minut pentru o fotografie.

Dacă v-a plăcut experiența mea și veți merge în vacanță în Samos, nu ocoliți cea mai renumită tavernă pescărească în Pythagorio – Taverna Maritsa.

Pentru sugestii și reclamații, comentați pe blog! Nu uitați să dați share pe Facebook să afle și prietenii voștri!  Mă găsiți și pe Instagram.