Sorina Ciocârlan ne deschide Scrinul cu cărți

Bine v-am regăsit! De cum s-a încheiat competiția SuperBlog, am reluat seria de interviuri „La taifas cu superbloggeri”. Săptămâna trecută am stat de vorbă cu Emil Călinescu, superblogger cu greutate. Astăzi, o am ca invitată pe Sorina Ciocârlan, o tânără pasionată de lectură și care deschide pentru voi Scrinul cu Cărți.

Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în culisele blogului Scrinul cu cărți. Povestește-ne mai multe despre tine!

Sorina Ciocârlan: Cred că mulți mă știu deja de la Literatura pe tocuri, site-ul literar pentru care scriu de 4 ani și care m-a propulsat în lumea blogging-ului înainte de Scrinul cu cărți. Îmi plac cărțile și filmele bune, am făcut din scris nu numai o pasiune, ci și un mod de viață. Deși în viața de zi cu zi am o profesie diferită de blogging, încerc să mă împart eficient, astfel încât să am timp pentru tot ceea ce-mi propun să duc la bun sfârșit.
Sunt adepta thrillerelor și romanelor polițiste (Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu) și iubesc pisicile.

Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal?

Cum am spus deja, atunci când am creat blog-ul personal, deja scriam de ceva timp pentru Literatura pe tocuri și alte site-uri. Recenzii de carte și film, articole, advertoriale, participări împreună cu echipa la câteva ediții SuperBlog… Atunci când mi-am creat blogul, m-am gândit că vreau să am un loc al meu, în care să-mi scriu propriile articole și recenzii.

Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra?

E dificil de spus, pentru că depinde de fiecare. Depinde de ceea ce-ți dorești, de așteptările pe care le ai. Argumentul pro este faptul că blogul este o creație a ta, un loc al tău, în care tu decizi ce publici, care te reprezintă. Argumente contra ar fi cele legate de timp (sau lipsa lui, mai degrabă), de bani, dacă decizi să cumperi spațiu online… Mulți cred că e ușor să întreții un blog. Ei bine, nu este. Presupune să scrii, să promovezi, să răspunzi la comentarii, iar toate astea cer timp și dispoziție. Un blog de care te ocupi ca lumea este ca al doilea job și de multe ori, când vii acasă după o zi obositoare de muncă, nu mai ai chef să investești și în blog.
Acum depinde de dorințele, scopurile, așteptările fiecăruia și de argumentele care cântăresc mai mult atunci când sunt puse în balanță.

Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnirea cu deja celebra competiție de blogging?

Prima întâlnire a fost acum ceva ani, în primăvara lui 2016. Am participat atunci cu echipa Literatura pe tocuri și a fost super, am fost finaliști și ne-am clasat pe locul 18. Ediția aceasta este prima la care am participat singură, cu blog-ul meu. Ce să zic, a fost și frumos, și greu. Frumos pentru că îmi place să scriu, greu pentru că m-am lovit de ceea ce spuneam mai devreme, cu problema lipsei timpului, iar atunci când ești singur, nu în echipă, ca până acum, se simte. Termenele limită și unele cerințe ale sponsorilor mi-au pus capac, nu aveam timpul fizic pentru a scrie la anumite probe. Frustrante mai erau și notele de 90, 90 și un pic, suficient de mari să nu mă plâng, dar suficient de mici pentru a nu câștiga nimic.

Povestește-ne cum ai crezut că va fi competiția SuperBlog și cum a fost în realitate.

La prima participare m-am dus fără să știu nimic, dar m-am adaptat pe parcurs. Nu știam prea multe atunci despre advertoriale, dar văzând și făcând. La participarea de anul acesta, a fost cam cum mi-am imaginat, pentru că deja știam cum merg lucrurile. M-am așteptat să nu scriu la toate probele și așa a fost. Nu mă așteptam să mai fiu dezamăgită de modul de jurizare, având în vedere că mai trecusem prin asta, dar am fost.

S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi?

O, da! Că locul meu nu e acolo nu am simțit, știu că scriu bine și că meritam note mai mari la unele articole. Momente care să mă pună în dificultate? Din plin! Sunt convinsă că oricine preocupat de competiție a avut. De fapt, am și abandonat, în momentul în care mi-am dat seama că nu am timpul fizic pentru a face față termenelor limită cât mai strânse și cerințelor din ce în ce mai stricte (număr limită de cuvinte, creativitate și originalitate de te doare capul, în condițiile în care trebuie să fii relaxat și liniștit pentru așa ceva, iar eu eram obosită și stresată). Când mai primești și un rezultat nesatisfăcător, în condițiile în care ai scris articolul cu drag și sârg, dedicându-ți timpul în care puteai să faci altceva mai relaxant, păi atunci chiar că-ți vine să-ți bagi picioarele!

Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, în special, în urma competiției?

Faptul că am reușit, totuși, să scriu articole croite după cerințele tehnice, respectând o anumită limită de cuvinte și termenele limită, în domenii față de care nu am nicio înclinație (materiale de construcții, proiectarea unei case, cârligul de remorcare al mașinii, ștampile). Culmea, la aceste articole am luat note mai mari, iar la cele scrise cu drag, unde mi-a plăcut tematica, am fost notată mai slab (cafea, călătorii, Farmec, Meli Melo).

Din postura de participant Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentului Sorina la prima participare?
Nu te stresa, maică! Nu merită, tot cât vor ei îți dau! Asta nu înseamnă să nu-ți dai silința, să nu muncești pentru un articol cât mai bun, pentru tine și blogul tău! Tu scrie acolo cât de bine știi, dar dacă vezi că e prea solicitant, obositor și frustrant, dacă îți afectează alte planuri, nu ezita să iei o pauză! Fă cum e mai bine pentru tine!

Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare?

Am multe. Cred că cea de pe terasa din Taormina, când citeam. Îmi reprezintă pasiunea pentru citit și specificul blogului, într-o locație pitorească.

Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ?

Nu știu să-ți zic, eu mai mult „văzând și făcând”, nu obișnuiesc să planific. E prea devreme să spun acum dacă voi participa la ediția SuperBlog din primăvară. Probabil mă voi înscrie, nu știu, depinde de ce se va întâmpla în viața și profesia mea atunci.

Îți mulțumesc, Sorina și te aștept la următoarea ediție SuperBlog cu alte articole pline de sensibilitate.

Pe Sorina Ciocârlan o puteți urmări pe blog și pe pagina de Facebook.