Secret Santa pentru o familie greu încercată

Secret Santa este un joc minunat, printre puținele obiceiuri și tradiții preluate de peste ocean, de care mă bucur cu adevărat. Este un joc în care cineva primește un cadou despre care nu știe nimic de la un expeditor pe care, la fel, nu îl cunoaște. Este un joc al emoțiilor și al bucuriilor.

Sunt sigură că îl cunoști și probabil l-ai jucat și tu cel puțin o dată. Dacă știi despre ce este vorba sau ești la prima participare, îți propun ca anul acesta să fii un Secret Santa pentru o familie greu încercată din județul Cluj, mai precis din localitatea Gilău.

Secret Santa pentru o familie greu încercată

Marina Neciu este singura mamă, raportată, din România cu trei copii cu autism. David – Andrei, băiatul cel mare are 14 ani, George 6 ani și Ilinca 5 ani.

Dacă ai văzut filmul Rain man cu Tom Cruise și Robert de Niro, cu siguranță ai rămas uimit de nivelul ridicat de inteligență al persoanelor diagnosticate cu autism. Sunt persoane deosebite, speciale, capabile să ofere mult mai multă iubire decât ne putem imagina.

Copiii Marinei au nevoie de condiții de trai la fel ca orice alt copil, dar și de foarte multă atenție. Dacă de ultima parte se ocupă cu succes părinții, pentru a le oferi un cămin primitor, au nevoie de ajutor.

În mai 2020 Vivi Gherghe aka Mama lui Victor a demarat pe pagina ei de Facebook (postarea nu mai e disponibilă acum) o campanie de strângere de fonduri, din proprie inițiativă, atunci când a aflat că acoperișul casei în care locuiește Marina cu familia ei s-a stricat și stă să se prăbușească.

Marina nu a cerut niciodată ajutor, considerând că sunt oameni care au mai multă nevoie. Faptul că este o femeie educată, cu o slujbă destul de bună într-o multinațională, a crezut că este un impediment pentru a veni în fața oamenilor și a cere ajutor.

Însă, un salariu peste minimul pe economie nu are cum să acopere cheltuielile unei familii cu trei copii speciali. Tatăl copiilor este angajat de către primărie, ca însoțitor și ia salariul minim pe economie.

Costurile pentru terapie, transportul la Cluj Napoca etc sunt imense, iar statul român decontează doar pe hârtie. În realitate părinții sunt nevoiți să suporte toate cheltuielile. Iar când s-a pus problema de o investiție suplimentară și mare, cum a fost aceea de a repara acoperișul, pur și simplu nu au avut de unde să scoată banii.

Marina spune:

Când prietenii noștri au început prima campanie pentru noi, în mai 2020, habar nu aveam că vom putea face mult mai decât să înlocuim învelitoarea acoperișului. Nici prin gând nu ne-a trecut. Dar cu ajutorul vostru, copiii urcă și coboară scara, merg sus, se joacă, se fugăresc, iar eu ma supăr ca e plin de plastilină peste tot.

Când renovezi o casă ca aceasta, ideal ar fi să te muți altundeva; nu să locuiești în ea cu 3 copii autiști. Începi de sus sau de jos și nu te muți înapoi decât după ce e gata. Noi nu am avut luxul asta. Am început de sus și trebuie sa ajungem jos. Anul trecut înainte de Sf Maria, în august, meșterii erau în timpul procesului de fixare al învelitorii pe casă. Și nu era înca toata tabla pusă sus.

Nu am chemat oamenii la lucru în zi de mare sărbătoare și a plouat aproape 2 zile torențial. A curs apa și prin becuri în bucătărie, baie și cămară. Tavanele nu erau oricum cine știe ce. La vreo 48 de ore după ploi, tavanele au mucegăit. M-am rugat ca niciodată atunci, să nu facă copiii vreo alergie, vreun astm. Nu au facut. Dar tavanele sunt mucegăite și azi, doar ca s-au uscat .

Pe unde meșterii au fost neglijenți și au călcat deasupra pe pod între grinzi, se vede jos. A căzut tencuiala de pe tavane și am fixat porțiunile respective cu plăci de MDF ca să limităm dauna și pericolul. Deși, când țopăie Ilinca sus, mă uit cu groază la tavan. Podele sunt la fel, praf și pulbere, așa am cumparat casa, atât am putut, sunt 14 ani de cand plătesc rate la ea. Daca spăl podelele în cameră sau bucătărie, miroase ca în pădure după ploaie.

Am ales sa le acopăr ca să nu se ridice ceva spori și acarieni din ele, pe cat se poate. Primăvara am invazii de furnici de parcă toată bucătăria ar fi construită pe un imens mușuroi. Glumesc, dar sub podeaua putredă nu e decât pamânt și nisip, iar furnicile când roiesc primăvara au nevoie de mâncare. Și, evident, nu pot folosi spray-uri anti-furnici din cauza celor mici, rămân la cuișoare și scorțișoară presărate pe blatul de bucătărie.

Înca locuim jos în cea mai mare parte a timpului, nu am reușit să ne mutăm cu totul sus. Pentru că un om singur , cum e Neciu Gyn nu poate căra singur dulapuri și alte cele. Sau ar putea, dar pe bucăți și în timp. Ajutorul de orice fel implica costuri. Știți cât costă ziua de lucru la Gilău sau Cluj ? Adică un om necalificat care cară cu spatele sau dă la lopată cere per zi de lucru nici mai mult nici mai puțin decât 250 de lei….

Da, stiu, e șocant pentru cei care nu locuiesc în zona asta. Dar asta e realitatea. Avem încă nevoie de ajutor.

Marina Nenciu

Cu ajutorul unor oameni inimoși, printre care și prietena mea Mona, de la care am aflat despre Marina și familia ei, anul trecut s-a strâns o sumă de bani cu care nu doar au reușit să repare acoperișul, dar au și mansardat căsuța de doar 40 de metri pătrați și i-au făcut lui David camera mult visată. David învață la o școală obișnuită și dacă va avea condiții bune, va putea excela în orice domeniu. Cum spuneam, persoanele diagnosticate cu autism au inteligență fantastică și unii dintre ei au abilități artististice ieșite din comun.

Hai să fim și noi un Secret Santa pentru această familie, să arătăm că ne pasă!

Orice donație, oricât de mică, le poate schimba viața.

RON RO66BTRL01301201398873XX
EUR: RO21BTRLEURCRT0039887301

Beneficiar: Marina Neciu

Revolut: @marina9url