Seară grecească în Samos la Taverna Tarsanas
Taverna Tarsanas din Pythagorio a fost prima mea opțiune pentru o seară grecească în Samos. Știam că este foarte aproape de Hotel Labito unde am avut cazarea. Nu mă așteptam, totuși, să fie la mai puțin de 1 minut de mers pe jos. Cel puțin Google maps o afișează mai departe. Însă aceasta nu a fost singura surpriză plăcută de la Taverna Tarsanas.
Seară grecească în Samos la Taverna Tarsanas – prima întâlnire cu românii
Duminică după-amiază, am mers să facem plajă și, vrând-nevrând, am trecut prin terasa tavernei. Nu mică mi-a fost mirarea să mă abordeze în limba română un tip de vreo 45-50 de ani cu puternic accent grecesc.
Este vorba despre Edi, bucătarul-șef de la Tarsanas. Apoi a venit și Alex, un puști de vreo 20 de ani, ajutor de bucătar.
Am aflat că la Taverna Tarsanas este program cu muzică grecească live marțea, joia și duminica
Nici că se putea mai bine. Am rezervat o masă pentru două persoane și ne-am văzut liniștite de plajă și baie.
Seară grecească în Samos – colaborare greco-turco-română
La ora la care am ajuns noi, puțin după 20.00, programul începuse, dar dincolo de perimetrul tavernei nu se auzea absolut nimic. Doi muzicieni, Manolis la chitară și Vangelis la bouzouki, interpretau o melodie rembetika.
Fără sintetizatoare, microfoane sau boxe, părea o întâlnire între prieteni. Adevărul este că așa se desfășoară o seară grecească în Samos, fără mult zgomot și fără ansambluri profesioniste de dansatori.
Programul începe la ora 20.00 și se încheie când pleacă ultimul client
Cu siguranță veți întreba și atunci ce fel de seară grecească e asta? Ei bine, este o seară cu muzică greceacă de calitate: rembetika (muzica adusă de grecii refugiați după căderea Izmirului), palia laika și samiotika (muzică tradițională din insula Samos.
Este o seară în care publicul face spectacolul. Dacă și așa cum vrea.
În plus, nimic nu este prestabilit ca la evenimentele organizate pentru turiști.
Meniul
V-am mai spus că în insula Samos peștele și fructele de mare sunt cele mai căutate. La Taverna Tarsanas am găsit pentru prima oară de când merg în Grecia, peștele pescar (monk-fish).
Undițarul, peștele călugăr sau dracul de mare (denumiri sub care mai este cunoscut) este un pește cu carne albă, foarte gustos, scump și o specie pe cale de dispariție
M-am bucurat nespus că am putut să gust înainte să se interzică pescuitul. Edi, bucătarul-șef de care vă spuneam, mi l-a pregătit în sos cald de muștar și mozzarela.
Dacă mai pun la socoteală și crevetele uriașe puteți să vă imaginați dimensiunile festinului.
La desert, ne-a oferit niște cireșe mari, negre și dulci, pe pat de gheață.
Spectacolul
Taverna Tarsanas este chiar pe malul mării și, la nevoie se pun mese și pe plajă. Când am ajuns noi, masa noastră era lângă ringul de dans, cu vedere nelimitată la orchestră.
Mai târziu, pe măsură ce veneau clienți, ringul a dispărut de tot, iar între noi și muzicanți au mai apărut două rânduri de mese.
Startul distracției a fost dat de un grup numeros de turiști turci, clienți vechi și cu multă bună dispoziție și de ospătărița grecoaică.
Orchestra s-a pliat imediat pe preferințele publicului și a cântat și câteva melodii în limba turcă.
Pentru că ringul dispăruse, am dansat pe lângă mese, printre mese, iar când spațiul a devenit prea strâmt, ne-am mutat pe mese.
Repertoriul este deosebit față de alte programe de gen organizate în stațiunile din Grecia.
Mai mult, dacă ai vreo preferință anume, ori vreo dedicație specială, o comunici discret ospătarului care o transmite mai departe.
Bacșișul nu este obligatoriu
Nici pentru ospătari, nici pentru orchestră, dar se practică. Așa cum la nota de plată lași un bacșiș, poți face același lucru și când îți iei la revedere de la muzicanți.
40 de euro o seară grecească în Samos la Taverna Tarsanas
A fost cea mai scumpă cină din vacanță, dar vă asigur că a meritat fiecare bănuț.
Mâncarea a fost multă, cam prea multă pentru puterile noastre. Despre gust, ce pot să spun, că și acum îmi lasă gura apă, numai când mă gândesc?
Atmosfera a fost și ea de excepție. Simțeam mirosul mării care se spărgea în valuri mici de pietrele de pe plajă. Vedeam orașul „răsturnat” în apă și vasul de croazieră Calypso care înnopta în port în fiecare seară.
Am făcut o călătorie în timp în vechea Smirni, actualul Izmir, pe ritmuri de rembetika. Când de jale, când de dans, când cu tâlc, Manolis și Vangelis nu ne-au lăsat să ne plictisim nicio clipă.
Am plecat mult după miezul nopții și am revenit încă o dată, joi, pentru o altă seară grecească în Samos. Bineînțeles, tot la Taverna Tarsanas, cu Manolis și Vangelis.
Dacă v-a plăcut ieșirea mea, comentați pe blog și dați share pe Facebook să afle și prietenii voștri! Mă găsiți și pe Instagram.
2 Comments
Mirela
Păi cum să nu merite, este o seară de excepție! Spectacolul, atmosfera și nu în ultimul rând mâncarea aceasta delicioasă, mi se pare chiar un preț foarte bun. Felicitări că ai menționat și bacșișul, locuitorii din insule trăiesc tot anul cu ce fac vara, dacă dorim să păstrăm Grecia autentică, putem contribui, măcar un pic 🙂 Să continue să ne încânte cu spectacolele, să mergem mai mult la taverne și în locuri care sunt afaceri de familie. Foarte frumos articolul!
Almona Calatoreste
Mare dreptate ai. Insularii muncesc mult și o duc greu. Iar siesta este momentul în care pot să-și tragă sufletul și să se pregătească să stea cu tine până la ziuă.
Dacă este ceva care mi-a plăcut la nebunie peste tot pe unde am fost în Grecia, e respectul față de turist. Și nu mă refer la ploconeala aia ieftină și falsă ca să îți smulgă un bacșiș pe care am văzut-o prin alte părți. Ei chiar apreciază faptul că mergi și îți cheltuiești banii acolo și nu în altă parte. Însă am observat un lucru care iarăși mi-a dat de gândit. Nimeni nu bagă bacșișul în buzunar. Îl strâng undeva și la sfârșitul zilei îl împart și cu cei care nu sunt „la vedere” (bucătari, cei care spală vase etc)