Round of Milos & Polyegos – mare, soare și surprize
De cum am debarcat în Adamas, am luat la rând agențiile din port care organizează excursii de o zi pe mare. Sunt destul de multe și toate fac cam același lucru, diferențele fiind dimensiunile bărcii și prețul. Căutam în mod special croaziera Round of Milos & Polyegos pe care o studiasem pe toate părțile încă din faza de documentare. Am găsit-o destul de ușor, exact în ziua pe care o voiam eu și la un preț bun.
Round of Milos & Polyegos este cea mai completă croazieră în care ai ocazia să vezi toată zona de coastă a insulei Milos, toate plajele inaccesibile terestru (mult mai multe și mai spectaculoase decât celelalte), să faci baie în ape albastre, verzi ori turcoaz și să te distrezi la superlativ.
Round of Milos & Polyegos – mare, soare și surprize
Puțin înainte de ora 09.30, am aflat că vom merge cu nava Galis IV, un velier cu o capacitate de 25 de persoane. Din motive bine cunoscute de Covid19, ne-am îmbarcat doar 16. A fost perfect pentru că am avut suficient loc și, oarecum, senzația de private-trip, față de croazierele cu nave mari pe care te cam calci pe picioare cu alții.
În timp ce Dimitri, pe care în continuare îl voi numi Captain Jim, făcea prezența, Lefteris, secundul, ne-a confiscat încălțămintea. Asta este regula pe yachturi: desculț, pentru că lemnul se poate strica ușor.
Round of Milos & Polyegos în sensul invers al acelor de ceasornic
Șotiile și surprizele căpitanului au fost sarea și piperul zilei pe care am petrecut-o pe mare. Mai întâi, ne-a spus că din cauza vântului puternic din nord, va schimba direcția de mers în sensul acelor de ceasornic, adică spre Est. Asta nu ar fi afectat prea mult nici baia, nici distracția, ci doar calitatea fotografiilor.
Nu ieșim bine din port și Dimitri virează brusc spre Vest, întru desfătarea ochilor, bucuria fotografilor de ocazie și stupoarea lui Lefteris. Prima lecție a zilei, căpitanul are întotdeauna ultimul cuvânt deoarece căpitanul are întotdeauna dreptate.
Capul Vani
În scurt timp, atingem cel mai nordic punct al insulei, Capul Vani. Aici se află fostele mine de mangan care au funcționat din 1898 până în 1920, când cererea de mangan din Europa s-a diminuat considerabil.
Fundul mării a fost cândva un crater vulcanic, iar astăzi mai vedem stânci înalte, grote, tuneluri și o plajă cu pietre colorate, adesea pustie. Accesul terestru se face pe un traseu off-road și cu vehicule corespunzătoare. Capul Vani este locul preferat al alpiniștilor care vin în Milos. Noi doar l-am admirat, l-am fotografiat după care am fost poftiți la micul dejun.
Trebuia să prindem puteri întrucât urma o pauză de circa o oră de baie și snorkel. Ne-au prins bine senvișurile cu șuncă și cașcaval, sucurile și covrigeii cu scorțișoară pregătiți de mama căpitanului.
Round of Milos & Polyegos – Golful Kalogries – prima oprire pentru baie
Kalogries, la fel ca Vani, este o plajă greu accesibilă terestru, în partea de vest a insulei Milos. Pe stâncile multicolore, se mai văd rămășițele unei păduri care, pe vremuri, acoperea toată insula. Apa caldă, clară și turcoaz pare o piscină naturală. Deși echipajul pune la dispoziția oricui echipament de snorkel (mască, tub, labe de înot), nu am simțit nevoia. Totul se vede cu ochiul liber. Totuși, am simțit lipsa unei camere subacvatice.
Grota Sikia
La fel ca Grota Melissani din Kefalonia, Sikia a fost o peșteră închisă al cărei tavan s-a prăbușit. Astăzi, se prezintă ca o grotă rotundă deschisă spre cer. În croazierele care nu fac înconjurul insulei, se intră în grotă cu mici bărci pneumatice. În interior, este o plajă mică, se poate înota, dar apa este foarte rece și adâncă.
Kleftiko – bârlogul piraților – legende, prânz și primul ouzo-quiz
Punctul culminant al croazierei noastre a fost golful Kleftiko, fostă ascunzătoare a piraților din vremurile apuse. Legenda spune că în peșteri încă se mai află comori ascunse. Este posibil, deoarece înainte de ajunge în golf, imaginea a trei pirați care poartă deasupra capului un cufăr este dăltuită în piatră. Legenda spune că au fost blestemați și transformați în stană de piatră. Sau poate au provocat-o pe legendara Medusa și au privit-o în ochi?
Indiferent care este adevărul, Kleftiko este un loc care nu trebuie ratat dacă alegi o vacanță în Milos. Supranumită Meteora din apă, Kleftiko nu este ceea ce numim îndeobște plajă. Este o aglomerare de stânci și peșteri în mijlocul mării turcoaz și altă emblemă a insulei.
Toate vasele de croazieră, mai mari sau mai mici, opresc pentru cel puțin o oră de înot. M-a surprins enorm aglomerația dintr-o zi de Septembrie, în plină pandemie. Captain Jim a aruncat ancora departe de celelalte 5 veliere, un kaiki (o corabie din lemn cu capacitate de 40 – 50 de locuri) și vreo 10 ambarcațiuni mai mici. Am fost singuri, până când și-au făcut intrarea en-fanfare câțiva tineri cu un catamaran.
N-am fi ieșit din apă, dacă foamea nu ne-ar fi dat târcoale. La cel de-al treilea sunet al goarnei, toată lumea era în jurul mesei. Greu de crezut că un prânz eminamente vegetarian poate să țină de foame, dar nici nu cred că cineva ar fi putut înghiți vreo bucățică de carne. Ca să nu mai spun că din cauza balansului de după, carnea ar fi cauzat deversări masive peste bord.
Prin urmare, am savurat plăcintă cu brânză și cu spanac, precum și ladenia, un fel de pizza cu legume și măsline, fără brânză, cu blatul mustind de roșii zemoase. N-a lipsit salata grecească scăldată în ulei de măsline și oțet balsamic. Vinul alb, berea, apa și sucurile (din fructe și din gama Coca-Cola) au fost la discreție. Nu doar la prânz, ci pe tot parcursul călătoriei.
Dacă pofta de mâncare ne-a fost deschisă cu un păhărel de ouzo, cel de-al doilea trebuia câștigat. Astfel, Captain Jim ne-a supus pe fiecare în parte unui ouzo-quiz. Regulile au fost simple: răspunsul corect la întrebarea legată de croazieră (locuri văzute, informații despre mijlocul de transport, felurile de mâncare) era premiat cu un shot de ouzo.
Am răspuns corect că papara este sucul ce se formează din ulei de măsline, oțet balsamic și roșiile din salata grecească. Totuși, încă sunt nelămurită de în limba română „mănânci papara” are o conotație negativă.
Gerakas – Kalamos beach
După ce am văzut Kleftiko și am petrecut o oră în apele golfului, nu credeam că mă va mai surprinde ceva. Dar, niciodată să nu spui niciodată. Am trecut ușor pe lângă Tsigrado, acea plajă despre care ți-am spus că are un acces demn de omul păianjen și ne-am oprit în fața unei fâșii de nisip la marginea unei stânci.
Dacă în celelalte locuri de până acum se mai poate ajunge ori cu un vehicul de teren, ori într-o drumeție solicitantă, aici nu ajungi decât cu barca într-un tur al insulei. Am ancorat destul de aproape de țărm și chiar am reușit să pun piciorul pe plaja aburindă. La întoarcere, oboseala a început să își spună cuvântul și era să urc pe altă barcă ancorată lângă a noastră.
Cireașa de pe tort – Galazia Nera – Polyegos
Velierul înaintează ușor în timp ce noi savurăm cafeaua. Captain Jim ne îmbie când cu un pahar de vin, când cu o bere, dar fetele rezistă mai ceva ca o coafură montată cu Taft. „Ce naiba”, explodează, căpitanul. „Nu suntem în excursie cu școala!” Și, ca să ne redea cheful, dă la maxim muzica grecească în boxe și se încinge dansul. Mă, rog, mai în loc, nu ca pe vasele cu punți largi și program special pentru turiști.
Intrăm pe coasta de est a insulei Milos, trecem destul de aproape de Thiorichia, fosta exploatare de sulf și peste puțin timp, ajungem pe coasta insulei Polyegos. Insula este nelocuită, iar numele ei se traduce ca „multe capre”. Nu este de mirare, căci insula face parte din multele proprietăți ale Bisericii Ortodoxe Elene care o pune la dispoziția crescătorilor de capre, pentru pășunat. Pe lângă populația masivă de capre, insula mai este habitat și pentru foci.
Polyegos este o insulă stearpă, dar are niște plaje fantastice și niște ape albastre (galazia nera) fabuloase. Fotografiile făcute aici nu au nevoie de filtre. Nici nu trebuie să fii un fotograf experimentat. Este suficient să ții camera dreaptă și să apeși pe buton.
Glaronissia – insulele pescărușilor
Ne desprindem cu greu din apele insulei Polyegos și străbatem strâmtoarea dintre Milos și Kimolos. Așa cum îți spuneam și în articolele anterioare, peisajul de coastă al insulei Milos se schimbă rapid și, când crezi că nimic nu te mai poate surprinde, rămâi cu gura căscată.
Insulele pescărușilor sunt niște formațiuni de rocă vulcanică ce s-au cristalizat sub formă hexagonală. Mai în glumă, mai în serios, au intrat în folclorul local sub numele de Spagheti rocks. Potrivit unor surse, ar fi roci de bazalt, deși sunt tot mai multe voci care susțin că este de fapt riolit, o rocă vulcanică asemănătoare granitului, cu conținut de cuarț.
Cum n-am văzut Muzeul Mineritului din Adamas, nu pot să spun cu exactitate, dar cred că nici nu contează prea mult. Ceea ce contează este peisajul de film SF și faptul că singurii locuitori sunt pescărușii și, în special, pescărușul negru.
Arkoudes – un apus de poveste și al doilea ouzo-quiz
Dacă am apreciat ceva la toți organizatorii de croaziere în Grecia, a fost că știu toate locurile în care se pot face fotografii de calitate și se apropie foarte mult de acestea. Captain Jim, în viața de zi cu zi căpitan pe o navă de tip cargo, nu doar că le cunoaște și se apropie poate periculos de mult, dar și alocă timp mai mult decât alții.
La finalul croazierei Round of Milos & Polyegos, am avut parte de Arkoudes (urși), două formațiuni stâncoase care ies din mare și, dintr-un unghi par iepure, iar din altul urs. Bonus, ne-a învârtit în cerc aproape un sfert de oră astfel ca toți să putem fotografia cel mai frumos apus de soare.
Dar asta nu a fost tot. Gustarea de seară a constat în fructe și sarailii demențiale pregătite de secundul Lefteris, stropite cu lichior de migdale.
În timp ce ne învârtea ca pe titirez, Captain Jim a lansat al doilea ouzo-quiz. De data asta, a schimbat regulile. Un shot din oficiu, iar răspunsul greșit la întrebare se penalizează cu încă un shot. Fiecare a avut dreptul la trei încercări.
Round of Milos & Polyegos – o experiență pentru o viață
Ne-am întors în Adamas la ora 21.00, după 11 ore și jumătate, în condițiile în care timpul standard este 10 ore. Nu știu ce a fost mai greu la debarcare. Să îmi iau la revedere de la echipaj sau să-mi recuperez încălțările. Se întunecase de tot, iar pe țărm, papucii noștri stăteau aliniați ca la moschee.
A fost ultima excursie de o zi pe mare înainte ca medicane, ciclonul care a măturat Kefalonia și alte zone ale Greciei, să își facă simțită prezența și în Ciclade.
Ție ce moment din croaziera Round of Milos & Polyegos ți-a plăcut cel mai mult?
Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut articolul, share pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram.
Nu uita să te abonezi pentru că urmează alte aventuri la fel de palpitante.
2 Comments
Gianina Mitrea
Bună Almona,
Am savurat fiecare loc descris de tine atât de veridic încât parcă am fost și eu pe acel velier in excursie! Credeam că locul ce mă va impresiona cel mai mult va rămâne Kkeftiko dar, acea fâșie de nisip la marginea stâncii, plaja Kalamos , datorită fotografiei făcută mi-a rămas cel mai mult în suflet .
În Milos încă nu am ajuns , dar ,cu siguranță o voi face iar această excursie împreună cu acest căpitan sigur vor fi referința alături de evident, informațiile atât de utile de pe blogul tău !
Almona Calatoreste
Kalamos a fost singurul loc în care am putut pune piciorul pe uscat. Am acostat destul de aproape de țărm. Rămân la părerea mea că Miloș este superbă când o vezi de pe mare.