Cum am petrecut în stil grecesc La Zavat

Nici nu s-a terminat bine vacanța în insula Syros și pe mine m-a apucat din nou dorul de Grecia. M-am mai uitat la poze, am mai pregătit o rețetă grecească, dar a venit canicula și m-a dat afară din bucătărie. Însă când ai prieteni care cunosc tavernele grecești din capitală ca pe podul palmei, vine Grecia la tine. Așa am ajuns într-o după-amiază de foc la Taverna „La Zavat” de pe strada Popa Nan nr. 16.

Taverna „La Zavat” are în spate o poveste frumoasă cu oameni inimoși. Dana și Bogdan erau clienți fideli în vremea în care localul avea specific românesc și vânătoresc și se numea „Casa Iancului”. L-au cumpărat acum mai bine de zece ani și, la sfatul unuia dintre ospătari, Florin Zavat, au schimbat specificul și meniul cu unul pescăresc și cu fructe de mare.

Deși se prezintă drept cherhana urbană cu rețete grecești, eu spun că are tot ce-i trebuie pentru o tavernă pescărească veritabilă. Cum de data asta n-am fost singură, ci cu doi prieteni, m-am putut bucura de toate bucatele fără să supăr gazdele și să las în farfurie. Pentru că preparatele sunt delicioase și porțiile generoase.

Dacă n-aș fi fost fumătoare, aș fi stat în interior, la aer condiționat și muzică grecească superbă, în surdină. Sunt două saloane mari, unul la parterul înalt și celălalt la etaj unde se ajunge pe o scară spiralată din lemn, exact ca în Grecia. Și mobilierul este tot din lemn, iar interiorul este decorat cu mult gust.

N-am avut de ales și am stat pe terasa mică unde sunt doar două mese. Umbră este suficientă, iar limonada cu miere și mentă m-a făcut să uit un pic de cele 39 de grade care făceau Bucureștiul să fiarbă în suc propriu.

Piesele de rezistență ale tavernei La Zavat sunt peștele și fructele de mare care vin direct din Grecia. Asta nu înseamnă că celelalte preparate, gustări calde sau reci pe bază de legume sau brânzeturi, sunt mai prejos.

Cum am petrecut în stil grecesc La Zavat

În cei aproape 20 de ani în care m-am tot plimbat prin Grecia am învățat că grecilor le place să împartă mâncarea. O masă între prieteni înseamnă multe feluri din care gustă fiecare. Și dacă te gândești dincolo de necesitatea fiziologică de a te hrăni, o masă cu familia sau cu prietenii are și o funcție de socializare. De ce să nu recunoaștem că încă înainte de pandemie ne-am cam pierdut noțiunea de „împreună”, iar ”share” se folosește doar pe rețelele de socializare.

Întâlnirea cu prietenii mi-a dat ocazia să pun în practică tot ce am învățat și să încerc o mulțime de bunătăți.

Primele care au venit au fost gustările calde, câte o porție din fiecare. Rulourile cu spanac au fost crocante, fierbinți, iar iaurtul gras, bine scurs și rece le-a întregit gustul fantastic. Feta saganaki este o gustare foarte populară și nu prea lipsește de pe mesele grecilor. Cea de aici mie mi s-a părut mai mult bouyourdi deoarece era pregătită la cuptor, cu roșii și ardei. Sincer, nu prea contează cum îi spune dacă este proaspăt și gustos.

N-au lipsit nici gustările din fructe de mare. Dacă ești fan calamari, caracatiță sau crevete, îți va fi greu să alegi din multitudinea de feluri în care sunt preparate și prezentate. Dintre toate, mie cel mai mult îmi plac crevetele, oricum ar fi pregătite: la grătar, cu sos picant sau cu paste. De data asta, nu pot spune care mi-au plăcut mai mult, frigăruile de crevete cu lămâie sau crevetele pane cu sos de unt și usturoi. Amândouă au fost delicioase și au ajuns pe masă calde, la fel ca și inelele de calamar pane.

Un pește necunoscut mie, pe masă La Zavat

Felul principal a fost file de milokopi pe plită, cu garnitură de ciuperci. Mărturisesc că până acum câteva zile nici măcar nu auzisem despre un pește cu acest nume.

Nu l-am văzut nici prin piețele din Grecia, nici prin vreun meniu pe la vreo tavernă pescărească știută doar de localnici.

Milokopi sau milacopul, cum a fost tradus în limba română, este un pește răpitor care trăiește în Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Roșie, Marea Neagră și Marea Azov. Pe coasta litorală a României apare foarte rar și nu multă lume îl cunoaște. La maturitate, un exemplar de milokopi poate atinge o lungime de 1,5 m și 32 kg.

Carnea este albă și fermă, la gust, aduce cu peștele spadă, însă este mult mai gras. În loc de mujdei, am folosit lămâie din belșug, inclusiv pe aceea rămasă de la frigăruile de crevete.

Dacă te întrebi ce mai căuta lămâia pe masă, îți spun că este un alt obicei pe care l-am văzut în Grecia. Atât la tavernă, cât și acasă, masa se strânge când pleacă lumea sau când se golesc de tot farfuriile.

Pentru că mesele în familie și cu prietenii durează foarte mult. Nu degeaba se spune că grecii se așază la masă la Crăciun și se ridică la Paște. Și dacă mai rămâne ceva prin farfurii, se ciugulește în timp ce se pune țara la cale.

Ne-a ținut companie frumoasă și răcoroasă un vin rosé sec de Ceptura, cu aromă fructată.

Desertul, înghețată de nuci cu sos de ciocolată, fost și el menit să aducă răcoare într-o după-amiază toridă.

Nu știu când a trecut timpul, căci am petrecut mai mult de patru ore și aș mai fi stat. Nici nu este de mirare, deoarece vinul și bucatele bine meșterite se savurează pe îndelete și se povestesc.

Dacă ți-am făcut poftă, poți face și tu o ieșire într-o seară La Zavat sau să apelezi la serviciul de livrări la domiciliu. Serviciul este asigurat atât de restaurant cât și de aplicațiile mobile specializate.

Tu ce experiențe ai avut La Zavat?