Pension Kamares cea mai faină cazare în Ikaria

Cu o întârziere de o oră, am ajuns în sfârșit la destinație. Pe aeroport, mă aștepta Lina. După ce mi-am recuperat bagajul, am plecat spre Gialiskari, stațiunea în care aveam asigurată o cazare în Ikaria pentru 8 nopți.

De la aeroport spre Gialiskari, se poate merge atât pe costa nordică, prin Evdilos, cât și pe cea sudică, prin Agios Kirycos.

Lina a ales să mergem prin Evdilos. Pe de o parte, drumul este mai scurt și mai puțin virajat decât prin sud. Dar cred că principalul motiv a fost să-mi arate stânca din fotografia de mai jos.

Drumul intră mult în satele insulei și marea abia se ițește printre măslini. Mi-a fost imposibil să surprind un cadru și am avut senzația că sunt la munte, nici de cum la mare.

Din cauza oboselii, drumul spre Gialiskari mi s-a părut deosebit de lung și anevoios. Ca idee, călătoria a durat aproape cât zborul București – Atena.

La intrarea în Gialiskari, pe partea stângă, este cafeneaua care, în acel moment mi s-a părut atât de departe de pensiune, că mă vedeam bând cafea la termoplonjon toată vacanța.

Cazare în Ikaria – Pension Kamares

Tot ce îmi doream în prima zi pe insula Ikaria, era un duș lung și fierbinte care să mă revigoreze.

Nektaria, gazda mea, m-a condus la etajul pensiunii unde se află două apartamente: unul cu vedere la mare și altul cu vedere la sat.

La parter, mai sunt trei camere. Dintre care una știu sigur că este cu trei paturi. Pe celelalte nu le-am văzut, toate fiind ocupate.

Revenind la apartamentul meu cu vedere la sat, pot spune că a fost cea mai confortabilă cazare în Grecia de până acum.

Intrarea este în prima cameră ce servește atât ca loc de dormit pentru un adult, cât și ca zonă de relaxare și de luat masa.

Pe peretele din stânga, kichineta dotată și utilată mult mai mult decât pentru un mic dejun sau o cină frugală.

Un mini-aragaz electric cu trei plite și cuptor și frigiderul destul de mărișor, au fost primele care mi-au atras atenția.

Că tot vorbeam de cafea, puteam să o prepar la filtru, la ibric sau infuzată cu apă fierbinte din cana electrică.

Mi-a plăcut foarte mult mobilierul din lemn masiv care mie îmi dă senzația de trăinicie. Nimic nu este mai enervant decât un scaun care se mișcă, ori un pat care scârțâie. În plus, mobila din lemn masiv creează și acel sentiment de „acasă”.

Camerele sunt decorate cu gust, iar pe pereți sunt fotografii cu peisaje din insula Ikaria. Nu kitschuri pe care le găsești în magazinele de suveniruri. Ci fotografii făcute de proprietara pensiunii, o mamă singură care, în timpul liber, este fotograf și sculptor.

Dacă vreți, aruncați un ochi pe pagina ei de Facebook și nu veți regreta.

Baia era suficient de mare (pentru o baie tipic grecească), cu geam pentru aerisire și un uscător de rufe/prosoape foarte practic.

Dormitorul are un pat matrimonial, ceea ce se găsește mai rar prin Grecia. De cele mai mute ori, sunt două paturi de o persoană, alăturate.

Pe noptiere sunt veioze, foarte bune atunci când vrei să citești o carte înainte de culcare. Iar în sertare am găsit două aparate contra țânțarilor și pastilele aferente. Ceea ce n-a fost rău deloc. Pentru că la uși și ferestre nu sunt plase contra insectelor.

Dulapul de haine m-a dezamăgit un pic deoarece nu avea rafturi și am găsit doar 3 umerașe. M-am descurcat, oricum și mi-a trecut supărarea când am văzut în dulap uscătorul de păr, fierul și masa de călcat. Pe ultimele două nu le-am folosit.

Balconul a fost unul din locurile mele preferate. Mă refer la cel de la dormitor. Că pe cel de la camera de zi nu l-am folosit. Îmi beam cafeaua în fiecare dimineață privind două tufe mari de zorele. Iar seara, era o plăcere să asculți cicadele.

Cireașa de pe tort a fost televizorul cu ecran plat. Ultimul lucru care mă interesează în vacanță, în general și în Grecia în special, este televizorul. L-am deschis într-o seară, mai mult de curiozitate. Aveam experiența cazărilor anterioare unde la televizor se vedeau cu purici 5 – 6 programe.

Nu mică mi-a fost mirarea să constat că era un smart TV cu conexiune la Netflix și YouTube.

Dacă mai pun la socoteală curățenia, liniștea și WI-FI gratuit și decent pentru o zonă în care și semnalul la telefon e o problemă, Pension Kamares a fost cea mai faină cazare în Ikaria.

Un pic despre Gialiskari

În momentul în care aleg cazarea, principalul criteriu este să fie aproape cam de tot ceea ce am nevoie: market, taverne, farmacie. Personal, degeaba am o vedere splendidă de pe terasă sau ies din cameră direct pe plajă, dacă trebuie să merg 2 km ca să mînânc.

Din punctul acesta de vedere, cazarea în Gialiskari, la Pension Kamares a fost cea mai bună alegere.

Cel mai apropiat magazin alimentar, Express Market este chiar lipit de pensiune. Prețurile sunt decente și este deschis zilnic într 10.00 și 22.00, mai puțin duminica.

La 5 minute de mers pe jos (în Ikaria distanțele se măsoară ca la munte, în timp, nu în metri) sunt 4 taverne: O Kialaris, Symposio, To Kioupi și To Deilino.

La 7 – 10 minute de mers, este un market mai mare, Marinos, farmacia, cafeneaua despre care vă spuneam mai sus care servește și ca brutărie.

De asemenea, două locuri unde fac un gyros delicios și o gelaterie unde au cea mai bună înghețată home-made. În caz de nevoie, există rent-a-car, ATM și chiar un magazin imens cu electronice, electrocasnice și veselă.

Tot la 5 minute de mers este plaja. Golful Mesakti este una dintre cele mai frumoase plaje organizate din Ikaria. Nisipul este fin, iar apa are o culoare deosebită.

Desprre toate astea și mai ales cine este Lina, vei afla în episoadele următoare. Așa că, abonează-te la news-letter! Până la următorul articol, ne vedem pe Facebook și pe Instagram.

Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.