Pantelis Pantelidis – un băiat, o chitară, un vis

„Rețeta succesului este să fii întotdeauna autentic și sincer…” Pantelis Pantelidis Pq

18 Februarie 2016. O zi cât se poate de obișnuiă  gândesc eu în timp ce alarma telefonului sună, ca de obicei, la ora 6.00. O las să „cânte” și încerc să mai fur câteva clipe de somn. Special am pus ringtone Pantelis Pantelidis – Pino apo’ki psila ghia sena. Nu-mi plac soneriile care seamănă cu o goarnă militară.  Mă ridic  din pat nu foarte hotărâtă, bâjbâi până în bucătărie  și pornesc filtrul de cafea. Telefonul continuă să cânte. N-am oprit alarma, i-am dat doar amânare. Nu știu de ce, dar astăzi versurile parcă sună bizar. E clar, dacă nu sunt obosită, sigur am luat-o razna. Un duș fierbinte și o cafea sigur mă pun pe picioare și o șterg la muncă. Noroc că e joi. Numai mâine nu-i poimâine și e week-end. Pornesc mașina și mă pun în mișcare în timp ce în difuzoare cântă duetul  Pantelis Pantelidis-Vasilis Karras. 

La birou totul pare să decurgă normal deși e un pic cam liniște. Cam prea multă. Remarcă și colegii mei și mă apostrofează: „Auzi, da’ tu niște muzică grecească nu ne pui astăzi?” „Pun, dar la radio”. Deschid portalul și caut Radio Derti. Iubesc postul ăsta de radio. Numai muzică de calitate, puține știri și mai deloc reclame. Parcă încep să am spor și nu-mi dau seama că se apropie de  10.00. Ridic ochii din hârtii și mă gândesc că ar merge la fix o țigară. Nu apuc să-mi duc gândul la capăt că intră știrile și-mi scapă pixul din mână. Breaking-news: Cântărețul Pantelis Pantelidis, în vârstă de 32 de ani, și-a pierdut viața într-un accident rutier! 

Cum l-am descoperit pe Pantelis Pantelidis – băiatul cu chitara

Dacă stau bine să mă gândesc, nu știu dacă m-am născut cu muzica grecească, dar am crescut cu ea. Erau pe vremea copilăriei și adolescenței mele multe cârciumioare în Constanța unde se cânta live laika muzica anilor ’50-60-’70, dar și rembetika, muzica anilor ’20-’30-’40. Nu înțelegeam o iotă, dar îmi plăcea. Când am început să merg în vacanță în Grecia, aveam puși deoparte bani pentru CD-uri. Îmi plăcea să scotocesc prin magazine micuțe după muzică veche. Cumpăram și discuri noi, ale artiștilor în vogă. Pe plajă mă așezam întotdeauna în fața unui băruleț care avea un ecran imens pe care rulau videoclipuri cu muzică grecească. Așa l-am descoperit cu chip pe Pantelis Pantelidis cu videoclipul „Ginete”. Auzisem la radio câteva melodii, dar habar n-aveam cum arată.  Când îmi place un interpret, mă fac luntre și punte să pun mâna pe un disc. În scurta vacanță am încercat să fac rost măcar de un single dacă nu de un album întreg. Am albăstrit căutând în zadar. Nici măcar la magrebinii care vând pe plajă tot felul de piraterii n-am găsit. Am aflat că dacă vreau să-l ascult în continuare să-l caut pe Youtube. Acolo unde a început totul…

Pantelis Pantelidis, băiatul cu chitara, de pe Youtube pe marile piste

Orice copil este nevoit să răspundă la întrebarea: „Ce vrei să te faci când vei mare?” Răspunsul lui Pantelis Pantelidis este același de fiecare dată: fotbalist sau cântereț. Întâmplător sau nu, copilăria și adolescența i-au fost marcate de aceste două dorințe. Până la 17 ani a jucat fotbal la AEK Atena. O malformație a inimii îi curmă brusc cariera fotbalistică. La 12 ani îi cere tatălui său să îi cumpere o chitară. O primește drept răsplată pentru rezultatele bune la învățătură și începe să învețe singur să cânte. La sfârșitul liceului, notele mari obținute la evaluarea națională îi permit să se înroleze ca subofițer în Marina Militară. Timp de zece ani servește ca pușcaș marin îndeplinind sute de misiuni în Mediterană. În lungile seri petrecute pe punte compune melodii de dragoste și scrie versurile inspirate de experiențele sale sau ale prietenilor apropiați. În puținul timp ce se scurgea între două misiuni și în permisii, în camera sa, înregistrează cântecele cu telefonul mobil și le încarcă pe Youtube. Succesul nu întârzie să apară și băiatul cu chitara începe să cânte live prin mici cluburi de cartier.  

Aici îl descoperă într-o noapte proprietarul unui renumit club de noapte din Atena și îi propune un contract. Decizia este dificilă și nu poate să o ia singur. Trebuie să renunțe la cariera în Marina Militară și să alerge după un vis care se poate împlini sau nu. După un consiliu de familie în apartamentul din Nea Ionia (o suburbie a Atenei), acceptă propunerea și, în scurt timp, Pantelis, băiatul cu chitara de pe Youtube, devine PANTELIDIS. În anul 2012, lansează primul succes radiofonic: „Den teriazete, sou leo”, cântec inspirat de femeia care i-a pus inima pe jar apoi l-a părăsit. În același an scoate primul disc: Alkoolikes i nihtes și cucerește premiul pentru debut. În ciuda succesului rapid și a încasărilor cu multe zerouri, băiatul cu chitara nu-și schimbă nici prietenii, nici stilul de viață. Devine model pentru milioane de tineri și câștigă fani din Statele Unite până în Autralia.

Pantelis Pantelidis zguduie din temelii piața muzicii din Grecia

Trei ani la rând lansează câte un disc. Cele 4 albume – Alkoolikes i nihtes, Ouranio toxo pou tou lipane dyo hromata, Panselinos kai kati (A’) și Panselinos kai kati (B’) – devin discuri de platină în câteva săptămâni. De trei ori la rând  cucerește titlul  Cel mai bun interpret laika. Un premiu cu care se mândresc nume grele ale muzicii din Grecia, cu ani de carieră și zeci de albume de succes:  Antonis Remos, Nikos Vertis, Yannis Ploutarhos. Nu colaborează cu textieri sau compozitori celebri. Nu face parte din sistem. Nu este emanația vreunui concurs de talente și nici nu are background în showbiz. Nici n-a trecut pragul vreunei școli de muzică. Își scrie singur și melodiile și textele.  Cluburile din Atena, din Salonic și din alte orașe ale Greciei sunt neîncăpătoare. Spectacolele se țin cu casa închisă și așteptarea pentru o masă liberă poate dura și câteva luni. Se pricepe mai bine ca oricare altul să îmbine ritmurile sud-americane cu cele tradiționale elene și aduce un suflu nou în muzica laika. În orchestrație indroduce noi instrumente și fiecare melodie devine imediat hit. Cea mai bună melodie este întotdeauna următoarea. Premierele sale sunt așteptate cu sufletul la gură, dar oricât s-ar umple cluburile, marele lui public nu este acolo. Marea masă a fanilor săi nu-și permite biletul de intrare la un spectacol live. Nici discurile nu sunt ieftine. Pentru ca muzica lui să ajungă la cât mai mulți admiratori, face o mișcare pe care artiștii o fac de obicei când vânzările scad simțitor, nu când sunt în top. Hotărăște, împreună cu casa de discuri, ca primul său disc să se vândă, cu o revistă de duminică, la prețul de numai 2 euro. Familia, prietenii și publicul sunt tot ce contează pentru el. Cântă alături de nume mari ale muzicii grecești – Vasilis Karras, Yannis Ploutarhos, Despina Vandi – dar și de colegi tineri – Paola, Eleni Foureira și Stan. Câștigă admirația titanilor muzicii laika, Yannis Parios, Giorgios Dalaras și Christos Nikolopoulos. Îl recunosc ca pe „un fenomen al muzicii laika”. Nu este doar un excelent cantautor. Este un ascultător perfect. Ascultă poveștile prietenilor și cunoscuților și le transformă în melodii de succes. Căci asta este, în esență, muzica laika. Povești simple, de viață obișnuită.

Bătaia cu flori, Cipru și linșajul mediatic

Lumea spectacolului este splendidă atâta timp cât reflectoarele sunt aprinse. Când se stinge lumina, colcăie șerpii. Cu cât succesul este mai mare, cu atât crește invidia. Intrarea sa în showbiz este asemuită cu a unui elefant într-un magazin de porțelanuri. Se fac remarci acide cu privire la simplitatea textelor. Versurile sunt simple, nu stupide. Iar pentru cei ce suferă din dragoste sunt ca un balsam. ”Tot ce nu poți spune tu, spune Pantelidis în doar 4 minute”, obișnuiau să glumească fanii care se regăseau în fiecare vers. Este pus la zid pentru aspectul fizic și stilul vestimentar din afara scenei.  Băiatul chitara este prin definiție un anti-star. Publicul îl susține și îl iubește necondiționat. Fiecare tânăr care are un vis se regăsește în copilul modest din Nea Ionia. El își urmează visul și răspunde cu umor atacurilor: 

„Când există un milion de oameni care te iubesc, câtă importanță merită 100 care te înjură?”

Pe 16 Ianuarie 2016, încheie apoteotic sezonul în Salonic alături de Kostas Martakis și Despina Vandi. Clubul cu o capacitate de peste 3.000 de locuri este plin ochi, iar la final, pe scenă sunt aruncate garoafe albe și roșii în valoare de 100.000 de euro. Imaginea bărbatului de 1,90m îngropat la propriu în flori, simbolul admirației și respectului față de un artist, devine virală pe internet. În contextul crizei economice prin care trece Grecia, împotriva artistului pornește o a adevărată campanie de presă. Și ăsta este doar începutul. Pe 9 Februarie 2016 cântă în Cipru melodia Katehomena. O baladă de dragoste despre o fată care, purtând în pântece pruncul iubitului său grec, îl părăsește, vrăjită de promisiunile deșarte ale unui  turc bogat. Visul fetei se curmă când acesta  o lasă de izbeliște în Cipru de Nord. Publicul îl primește cu entuziasmul obișnuit și nimeni nu anticipează ce va urma. O săptămână întreagă, presa mondenă din Grecia despică în patru versul în care apar alături cuvintele „skarti gomena” (târfă împuțită) și „katehomena” (teritoriile ocupate din Cipru). Este acuzat de lipsă de patriotism. Se afirmă chiar că „iresponasbilitatea lui ar putea declanșa un scandal diplomatic”. O furtună într-un pahar cu apă menită să facă audiență. Reacția fanilor și nu numai, este dură: poți acuza de lipsă de patriotism pe oricine, dar nu pe un pușcaș marin care a apărat timp de 10 ani granițele Greciei și ale Ciprului. Fundația internațională Avaaz inițiază o petiție on-line prin care cere îndepărtarea din televiziune a jurnalistei care a inițiat și întreținut linșajul mediatic. Presiunea este mare și, deși nu se simte vinovat, pe 16 Februarie, pe pagina de Facebook își cere scuze, mâhnit că „o frumoasă melodie de dragoste a supărat atâta lume”.

Pantelis Pantelidis – Grand Finale

Câteva zile il despart de marea premieră din 19 Februarie de la  Atena. Este sigur că formula care a ridicat in picioare Salonicul, Pantelidis-Martakis-Vandi, va avea același sussces și în clubul de pe Rivieră. Este încrezător și optimist. Publică pe pagina de Facebook afișul pregătit pentru marele eveniment și mesajul ”Premiera se apropie, accelerația s-a blocat”, parafrazând un vers din melodia Ki’ego s’agapo. Repetițiile generale din 17 Februarie se încheie după miezul nopții. Pantelis Pantelidis, împreună cu câțiva prieteni, merge într-un mic club de pe Rivieră unde se întâlnește cu două tinere, barmanițe în aceeași zonă. Pe la 3.00 dimineața, împreună cu fetele, își face apariția într-un tripou din Glyfada unde joacă poker până spre ora 7.00. Jumătate de oră mai târziu părăsește casa de jocuri și se îndreaptă spre Atena. La ora 8.20, mașina în care se află cântărețul și cele două însoțitoare iese de pe drumul spre Atena și intră pe un drum secundar, semi-abandonat. Intră cu viteză într-o curbă, rupe gardul de protecție din metal de pe marginea drumului și se răstoarnă pe partea dreaptă deasupra bulevardului Vouliagmeni. Nici unul dintre pasageri nu poartă centură de siguranță. Tânăra din dreapta reușește să se salveze prin geamul de pe partea șoferului, în timp ce ocupanta locului din dreapta spate este rănită grav de barele metalice care au pătruns în autoturism. Trupul artistului, țintuit în scaun de aceleași bare metalice, a fost eliberat de echipele de descarcerare după aproape o oră. 

Cortina coboară… dar nu cade

A ieșit din scenă așa cum a intrat. Cu zgomot. Știrea a făcut înconjurul lumii. Buzele prietenilor, colegilor, colaboratorilor, cunoscuților și fanilor murmură  un singur cuvânt: apistefto (incredibil). Colegul și prietenul său, Kostas Martakis, primește vestea live în cadrul emisiunii Kalimeroudia pe care o prezintă în fiecare dimineață. Părăsește platoul șocat, cu ochii în lacrimi. A doua zi ar fi trebuit să cânte împreună la Marea Premieră. Conturile de Facebook sunt îndoliate. Unii consideră că este nedrept. Alții spun că acolo sus, schema Kazatzidis-Dionisiou-Mitropanos era incompletă și Pantelidis trebuia să li se alăture. Să întregească CAREUL DE AȘI. Alții se gândesc că acesta este sfârșitul perioadei de glorie a băiatului cu chitara răsărit de pe internet. Acestora, fanii le răspund cu o strofă dintr-unul din cele mai îndrăgite cântece ale interpretului: „Cei ce s-au grăbit să spună că am plecat ca un laș și nu mi-am luat la revedere au făcut o mare greșeală. Am plecat într-o călătorie, să văd cum e acolo și să mă întorc.” Pantelidis Pantelidis revine în forță pe piața muzicală prin grija familiei și a casei de discuri în luna Iunie 2016 când lansează Thymamai, ultima melodie înregistrată în studio. În mai puțin de 24 de ore depășește 1.000.000 de vizualizări pe Youtube și, timp de 18 săptămâni, ocupă prima poziție în topul difuzărilor la radio în Grecia.  În 18 Iulie 2016, are loc decernarea premiilor MAD MUSIC AWARDS care răsplătesc cei mai buni interpreți, debutanți sau consacrați, și cele mai bune videoclipuri.Pentru prima oară în istorie, premiul pentru Cel mai bun interpret laika este acordat post-mortem. În acest fel, Pantelidis Pantelidis câștigă mult râvnitul trofeu de patru ori consecutiv. Nici un alt artist nu se poate lăuda cu o asemenea performanță. După succesul melodiei Thymamai, este rândul altor melodii să cucerească inimile fanilor și să înregistreze recorduri de vizualizări pe Youtube. În momentul accidentului, în telefonul său erau 200 de melodii în diverse stadii de prelucrare. Fiecare nouă melodie lansată îl aduce din nou aproape de fanii care și-au tatuat pe trup numele, chipul sau versurile sale. Pantelis Pantelidis, copilul modest din Nea Ionia, are numele publicului său tatuat pe suflet. Pentru cei care l-au iubit, băiatul cu chitara n-a plecat. Nici cortina nu a căzut.

În acea seară, a uitat să poarte Vesta Antiglonț (Αλεξίσφαιρο γιλέκο). Fusese încă una din multele Nopți de alcool (Αλκοολικές οι νύχτες). A rămas un pic La semafor (Στο φανάρι)… S-a gândit că Soiul rău nu piere (Κακό σκυλί ψόφο δεν έχει)… Își făcea doar Iluzii (Παραμυθιάζομαι). A călcat cu putere accelerația și i-a strigat Zeului Morții Provoacă-mă !(Προκάλεσέ µε), dacă poți … Și, până acesta să-i facă jocul, a mai murmurat Jos pălăria (Σε παραδέχομαι).

Fotografii din arhiva personală a  domnului Sakis Tsonos, prieten și colaborator cu Pantelis Pantelidis