Outlet. Trend vs Stil

Orice femeie are un secret. Unul pe care nu l-ar mărturisi nici sub tortură. Al meu a început acum mai bine 20 de ani, într-o primăvară capricioasă, pe o stradă cu multe magazine. L-am văzut pentru o clipă și imaginea lui m-a urmărit toată ziua. Era suplu, distins, un pic old-fashion. Nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci. Era unic și rafinat. Emana clasă și distincție prin toți porii. Ținuta și postura nu puteau trece neobservate. A fost un veritabil coup de foudre. Am știut din primul moment că ne potrivim. Și trebuia să fie al meu cu orice preț.

Mi-a fost ciudă că am fost timidă și nu l-am oprit atunci, acolo, pe loc. Dar nu, nu era loc de regrete și de lamentări. Ci de acțiuni ferme și susținute. În dragoste și în război este permis orice. Am început să-l caut peste tot. Întâi, pe străduțele adiacente locului în care l-am văzut prima oară. Am luat la rând toate magazinele din zonă, toate colțișoarele. Nimic, parcă intrase în pământ. Uneori, aveam impresia că îl văd. Dar când mă apropiam, dădeam peste pastișe, copii, imitații ieftine.

O bună perioadă de timp, le-am acceptat compania. Eram tânără, nu prea știam ce vreau. Erau la modă și îți luau ochii. Dar mă plictiseam repede. Mă debarasam cu aceeași lejeritate cu care acceptam. Aveam de unde alege. Ne simțeam bine împreună un timp, după care apăreau alții. La fel de superficiali, dar în trenduri. Eram nebunii marilor orașe, mereu în goană după ceva nou. Nu conta că ni se potrivește sau nu. Azi eram sexy, mâine eram cool.

Undeva, în adâncul sufletului, pentru mine era o formă de anestezie a simțurilor. Simțeam că așa nu m-aș mai gândi la El. Imaginea lui nu m-ar mai urmări și poate, l-aș și uita.

Când obsesia mai avea un pic și se transforma în depresie, a apărut. El. Cel adevărat, original, autentic. Era într-un magazin second-hand. Am fost șocată. Ce să caute El, acolo? Dar cine sunt eu să judec? Stilul este ceva personal, unic. Nu ține cont de modă, trenduri, vremuri. Am intrat după el și nu l-am pierdut din ochi. M-am apropiat și am simțit parfumul. Doamne, și parfumul era discret și rafinat. Îl simțeai ca pe o adiere.

L-am atins, așa, ca din greșeală. Am simțit suplețe și fibră adevărată, naturală, de cea mai bună calitate. Am decis atunci, pe loc că nu-l mai las să-mi scape. I-am pus o mână pe umăr și l-am privit intens. M-a îmbrățișat strâns și am simțit atingerea catifelată ca de cașmir.

Am plecat împreună și eram în al nouălea cer. Eram un cuplu perfect. Ne potriveam de minune și atrăgeam toate privirile. Cu el mă simțeam frumoasă, atrăgătoare, împlinită și sigură pe mine. Din ziua aceea a fost aproape tot timpul cu mine. Lui îi datorez toate momentele memorabile din viața mea. Absolvirea facultății, primul interviu, prima slujbă, prima promovare. Când eram cu el, inspiram siguranță și respect.

Dar uneori, devenea arogant și critic. Erau prea multe care nu-i plăceau. Ba îmi critica tricourile, ba nu știu ce avea de comentat cu privire la încălțăminte sau la genți. Am fost bosumflată o perioadă și nu i-am mai dat atenție.

Până într-o zi când, în autobuz, mi-a arătat două fete de vârsta mea. Eram îmbrăcate la fel. Aceleași haine, aceleași culori, aceeași măsură, aceleași accesorii. M-am simțit din nou ca o liceeană cu sarafan negru, panglică albă și număr matricol, singurul element care ne diferenția. Cine sunt eu în această masă amorfa care se ghidează doar după modă și tendințe? N-am apucat să-mi răspund că mi-a șoptit la ureche: Evernisaj.

Am intrat în panică. Mă gândeam la un vernisaj într-o galerie de artă prețioasă pentru care nu eram deloc pregătiră din punct de vedere vestimentar. Am luat la rând mall-urile, dar n-am găsit nimic să mă satisfacă. Numai produse fast-fashion pe care nici EL nu le agreea și la care și eu decisesem să renunț.

Se prăbușea dulapul peste mine, iar eu intrasem sub zodia lui „n-am cu ce să mă îmbrac”. Începutul unei disperări vecină cu depresia era pe cale să se instaleze. Am plecat pe străzi fără țintă, cu mâinile în buzunare. Ceva fâșâia, dar nu părea o bancnotă. Un bilețel! Un post-it pe care El îmi scrisese două cuvinte: outlet damă.

Nu înțelegeam nimic. Pașii m-au purtat spre locul regăsirii, în timp ce în urechi îmi vâjâiau cuvintele lui: Evernisaj, outlet damă.

Da! Cum am putut fi atât de fraieră? Cum am putut să cred că (re)întâlnirea noastră într-un magazin second-hand a fost întâmplătoare? Nu, nimic nu este întâmplător. A fost un semn. Semnul pe care l-am ignorat atâția ani și pe care El a așteptat răbdător să-l văd.

Știa ceea ce eu refuzam să accept. Că sunt unică și am nevoie de un stil unic. Pe care nu-l pot construi decât lucruri unicat.

Am intrat în vechiul magazin și am căutat ca o nebună a litlle black dress, o piesă care nu trebuie să lipsească din garderoba niciunei femei, dar pe care eu nu o aveam. Am scotocit toate rafturile cu încălțăminte second-hand după o pereche de pantofi italienști. O gentuță șic, tot unicat și un colier cu patină mi-au întregit ținuta. Mă uitam în oglindă și nu mă recunoșteam. Am ieșit din cabina de probă și am dat nas în nas cu EL: primul meu sacou Chanel.

Outlet. Stil sau trend?

A fost un moment de revelație și concluzii. Poți să fii în trend, dar total lipsit de stil. La fel cum poți să fii original, fără să fii în tendințe.

Dar tot așa de bine, le poți îmbina armonios.

Cu siguranță ai auzit expresia „nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie”. Drept este că frumusețea stă în ochiul privitorului.

Iar cel mai important privitor al tău ești tu.

De la momentul T zero despre care îți spuneam mai sus, am început să fiu mult mai atentă cu garderoba mea. Cum am făcut asta? Cu liste.

1. Ce nu-mi place, nu vreau, nu-mi stă bine ?

Am stabilit articolele vestimentare care nu-mi plac, pe acelea care nu-mi pun în valoare silueta sau care îmi accentuează imperfecțiunile. Nu vreau materiale sintetice 100%. Poliesterul, elastanul și nylonul se regăsesc în foarte multe piese vestimentare. Dau elasticitate și suplețe, însă dacă sunt într-un procent prea mare, dau senzația de ieftin și nici nu sunt prietenoase cu mediul. Nu vreau să ies pe stradă în uniformă.

2. Ce îmi place, îmi stă bine, vreau ?

Îmi plac croielile clasice și piesele care se pot combina astfel încât să creez o mulțime de ținute. Ador fibrele naturale de bumbac, in și lână. Ador accesoriile de calitate care dau viață unei ținute. Vreau să fiu originală și unică, nu neapărat la modă.

3. Cum îmi pun în practică dorințele?

Renunț la tot ce nu îmi mai vine, nu-mi mai place, nu mă mai reprezintă. Mare parte din haine, care încă pot fi purtate, le donez în cadrul diverselor campanii sau le ofer celor care ar vrea să le aibă. Ce nu se mai poate purta, ajunge în centrele de reciclare din magazinele de profil.

Nu mai cumpăr compulsiv. Piesele vestimentare, încălțămintea și accesoriile sunt analizate prin prisma utilității și a numărului de purtări estimate. Ce nu poate fi purtat cel puțin două sezoane, n-ar ce căuta în dulapul meu.

Caut piese unicat, de serie mică și chiar din colecții mai vechi prin magazine de tip outlet sau second-hand.

Tu cum te situezi, în trend sau cu stil?