Obiceiuri de Anul Nou în Grecia

Câte bordeie, atâtea obicee spune o vorbă din bătrâni. Când vine vorba de tradiții, obiceiuri sau superstiții, oamenii sunt foarte creativi și acestea diferă de la o zonă la alta, de la o cultură și de la o religie la alta. Dar și de la un eveniment la altul. Cele mai multe sunt legate de ciclul anotimpurilor și de sărbătorile religioase. Trecerea în noul an este una dintre cele mai bogate în obiceiuri și superstiții legate de bunăstare, fertilitate, noroc și ghinion. Fiecare popor are propriile obiceiuri de Anul Nou. Grecia, o țară cu o istorie bogată și cu o trecere de la religia politeistă la creștinismul ortodox, a păstrat multe obiceiuri și superstiții din vremuri imemoriale.

Obiceiuri de Anul Nou în Grecia

Noaptea de Anul Nou este momentul despărțirii de trecut și al dorințelor, așteptărilor, speranțelor pentru următoarele 365 de zile. Energia se îndreaptă către mai bine, mai bun, mai frumos, mai bogat, mai prosper.

Focuri de artificii

Spectacolul de sunet și lumină diferă de la o regiune la alta. Unul dintre cele mai frumoase este în Atena, la Acropole. O noapte de Anul Nou fără artificii este de neconceput în Grecia. Nu același lucru se poate spune despre petarde.

Deși în toată zona Balcanică anul vechi și spiritele rele sunt alungate cu zgomot, în Grecia folosirea materialelor pirotehnice nu este permisă oricui.

Vasilopita – Pîinea Sfântului Vasile

Vasilopita este o prăjitură în care gospodina ascunde un bănuț. Pe 1 Ianuarie, ziua în care creștinii îl serbează pe Sf. Vasile, prăjitura se taie după un ritual bine stabilit.

Prima felie, pentru Hristos. Următoarea, pentru casă. Apoi se taie câte o felie pentru cei prezenți, în ordinea vârstei, de la cel mai bătrân la cel mai tânăr. Cel în a cărui felie se află bănuțul norocos va avea parte de noroc în tot anul ce urmează.

Obiceiul își are rădăcinile într-un eveniment de la începuturile creștinismului. Când Caesarea era condusă de un tiran ce amenința cu vărsarea de sânge, Sfântul Vasile s-a gândit să strângă un tribut pe care să-l ofere asupritorului. Fiecare cetățean a donat monede și bijuterii din aur.

Impresionați de solidaritatea locuitorilor, soldații s-au retras fără a încasa tributul. Nemaifiind necesare, Vasile a hotărât să le returneze proprietarilor banii și bijuteriile.

Însă nu mai știa care cui aparțin. Atunci a copt pâini în care a ascuns monedele și bijuteriile și le-a împărțit locuitorilor. În mod miraculos, fiecare a primit înapoi exact ceea ce donase.

De asemenea, Sf. Vasile este acela care aduce cadouri copiilor și nu Moș Crăciun.

Deși nu am cunoștință despre oarecari origini grecești, la mine în casă s-a pregătit întotdeauna plăcinta cu noroc.

Cetele de colindători

Colindele, în Grecia, încep în Ajunul Crăciunului și se termină la Bobotează. Colindătorii sunt copii care poartă cu ei instrumentul muzical trianglu și merg din casă în casă. Cântecele lor au rolul de a binecuvânta casele și gazdele, iar sosirea colindătorilor este semn de noroc.

O casă ocolită de colindători va fi ocolită și de noroc în anul următor. La început, colindătorii erau răsplătiți cu dulciuri și fructe. Între timp, obiceiurile s-au schimbat și li se oferă bănuți. Vă sună cunoscut?

Jocul de cărți

Anul Nou și norocul merg mână în mână, iar ceva care să aducă și mai mult noroc, cum ar fi jocul de cărți, este irezistibil pentru orice grec. Mizele sunt simbolice, plăcerea jocului și ideea că „ceva în plus” e mai mult decât nimic sunt motorul pentru partide de joc pentru toată noaptea.

Loteria Națională, tripourile și cazinourile oferă alternative pentru această distracție, dar parcă tot mai frumos e acasă, cu familia și prietenii.

La fel ca și plăcinta cu noroc, jocul de cărți sau de remmy erau nelipsite la petrecerile de Revelion când eram copil.

Un tacâm în plus la masa de Anul Nou

Despre ospitalitatea grecilor am aflat toți cei care am mers măcar o dată în vacanță. Un desert din partea casei sau un păhărel cu uzo sunt mici tratații cu care grecii știu să își fidelizeze clienții. Dar ospătarea drumeților este un obicei foarte vechi.

Zeii Olimpieni îî pedepseau crunt pe cei care refuzau să hrănească sau să găzduiască un călător care le bătea la ușă. Ca să nu-i mânie pe zei, deschideau ușile caselor oricui. Însă nu toți drumeții aveau gânduri bune și, nu de puține ori, aceștia erau tâlhari.

Ca să se păzească, dar nici să încalce poruncile zeilor, grecii puneau pe marginea drumului fructe și legume din care să ia orice trecător.

Un tacâm în plus pe masa de Anul Nou arată că oricine este binevenit în casă și la masă.

Zdrobitul rodiilor

O altă vorbă din bătrâni spune că cioburile aduc noroc. Foarte multe popoare sparg de Anul Nou un pahar, o farfurie ca să spargă ghinioanele din anul care trece. Grecii sparg farfurii cam la toate petrecerile. De Anul Nou, în unele zone, are loc un ritual neobișnuit: zdobitul rodiei.

Puțin înainte de miezul nopții, toată lumea iese din casă să întâmpine Anul nou cum se cuvine. Primul care intră în casă este „aducătorul de noroc”, de regulă un copil care pășește în casă cu dreptul.

În urma lui, un alt membru al familiei zdrobește o rodie de pragul casei. Cu cât mai mulți sâmburi zemoși sar din fruct, cu atât mai mult noroc va avea avea familia.

Obiceiul nu se practică în toată Grecia. Unii spun că este un obicei pre-creștin și semnificația lui ar fi alta. Deopotrivă mercenari și navigatori, grecii erau pândiți de moarte în fiecare clipă.

În credințele vechi, rodia era asociată cu moartea. Când rodia era zdrobită, moartea era alungată și, astfel, familia se asigura că în anul ce urmează nu va pierde pe niciunul dintre cei dragi.

Tu ce obiceiuri de Anul Nou mai știi?

Răspunde-mi într-un comentariu la articol și dacă ți-a plăcut, dă-i share pe Facebook, să afle și prietenii tăi! Ne vedem și pe Instagram.