Marea himeră de M. Karagatsis. Cartea care m-a făcut să plec în insula Syros

Ai citit vreodată o carte care să te captiveze, să-ți stârnească dorul de ducă și să nu-ți găsești liniștea până nu ajungi în acele locuri de poveste? Și eu. Marea Himeră de M. Karagatsis este cartea care m-a făcut să plec în insula Syros, pe urmele protagoniștilor din conacul de la Piskopio.

M. Karagatsis (1908 -1960) a fost pseudonimul marelui romancier, jurnalist, critic și dramaturg grec modern Dimitris Rodopoulos. S-a născut la Atena și a studiat jurisprudența în Franța. Litera „M.” provine de la Mitia, diminutivul lui Dimitrios. Cuvântul „Karagatsis” provine de la arborele „karagatsi” ( o specie de ulm) la umbra căruia scria. A fost caracterizat în primul rând ca prozator al realității iluzorii a persoanelor și situațiilor. Îndrăzneț, senzual, cu o imaginație bogată și care a creat un stil unic de narațiune, s-a impus în literatura greacă modernă. Primele sale trei romane (Colonelul Liapkin, Marea Himeră și Junkerman) compun o trilogie numită „Aclimatizarea sub Apollo” care are ca protagoniști străini, care trăiesc în Grecia.

Romanul lui Karagatsis se concentrează în jurul a două teme literare – dragostea și moartea. Marea himeră este o relatare detaliată a vieții interioare a eroinei și vorbește despre tipul de dragoste care poate provoca haos și dezastru. Este astfel, într-un fel, o tragedie greacă modernă.

Marea himeră de M. Karagatsis. Cartea care m-a făcut să plec în insula Syros

Marina este o tânără franțuzoaică, blondă, deosebit de frumoasă, dar înfiorător de singură. Bărbații o privesc strict ca pe un obiect sexual, ceea ce îi repugnă la culme, iar prietene nu prea are. Aproape că nu-și cunoaște tatăl cu care nu poate stabili niciun fel de relație.

Tatăl ei! Venea o singură dată pe an și rămânea acolo numai 20 de zile. Era ofițer și detașat la legiunea din Africa. Sosea fără să dea de știre. Se uita la mama ei cu ochii lui cenușii și reci și își săruta fiica. Apoi tăcea. Timp de 15 zile, tăcea întruna. Stătea într-un colț și privea nemărginirea, mângâindu-și mustățile lungi și blonde. Fața lui arsă și asprită de soare trăda o indiferență de gheață.

Ea stătea ceasuri întregi și nu se mai sătura privindu-l. Uniforma lui de culoare purpurie cu albastru și fireturi argintii. Capul frumos, pielea zbârcită și expresia aspră. De ce n-o fi și tata la fel ca toți ceilalți tați? De ce nu mă ia în brațe ca să mă mângâie, să mă sărute, să-mi vorbească cu blândețe? De ce atunci când mă apropii de el, însetată de dragoste, îmi zâmbește silit și apoi întoarce ochii în altă parte?

M. Karagatsis – Marea Himeră

După moartea tatălui, relația cu mama ei devine din ce în ce mai tensionată. Ca să-i poată asigura traiul și educația, femeia alege calea cea mai la îndemână, aceea de a-și vinde trupul.

Pasionată de tot ce înseamnă elenism și Grecia antică, Marina se dedică studiului și își surprinde profesorii atât cu inteligența, cât și cu remarcile cinice.

Medeea devenise pasiunea mea. Femeia care și-a omorât copiii din gelozie erotică, era oare psihopată? Asta era întrebarea care mă chinuia. Nu, nu era psihopată. Dacă ar fi fost, nu l-ar fi inspirat pe Euripide, care nu a căutat teme morbide pentru tragediile lui. Medeea este o ființă obișnuită, a cărei dragoste oarbă îi întunecă judecata, așa cum se întâmplă cu orice om normal. Printr-un raționament contrar: cel care nu este capabil să trăiască o asemenea patimă nu este, din punct de vedere fiziologic, un om întreg.

M. Karagatsis – Marea Himeră

Iannis este un tânăr căpitan grec din insula Syros și armator la început de drum. În pofida faptului că mama sa nu dorește ca fiii săi să ia calea mării, după doi ani de Politehnică, Iannis renunță la studii și își urmează visul. Cu partea lui de moștenire și a fratelui său, de pe urma tatălui, și cu un împrumut, cumpără un vapor cu care cutreieră mările și oceanele lumii.

Întâlnirea celor doi are loc în portul Rouen, la puțin timp după ce Marina își pierde mama.

În timp ce se plimba pe țărm, tânăra remarcă numele ciudat al vasului, scris cu litere grecești „XIMAIPA”. Abia când vede transcrierea cu caractere latine își dă seama că are în față nava „HIMERA”.

Încercarea de a-l aborda pe Iannis în limba lui Homer eșuează lamentabil. Omul nu înțelege o iotă și o roagă să scrie ce a spus. Marina nu pricepe cum un grec nu-și înțelege limba maternă până când află că după ce că a folosit greaca veche, de mult apusă, pronunția ei erasmică n-are nicio legătură cu limba vorbită de greci.

În timp ce Iannis își dorește să se așeze la casa lui, să-și întemeieze o familie, Marina vrea să călătorească, să vadă lumea. Moștenirea substanțială și nebănuită lăsată de mama Marinei și spiritul antreprenorial al grecului le îndeplinesc dorințele.

Se căsătoresc cu mare fast la biserica Sf. Nicolae cel Bogat din Syra și se instalează la conacul familiei Reizeis de la Piskopio. Marina este fascinată de frumusețea insulelor Cyclade și decidă să pătrundă cât mai mult în cultura greacă astfel încât să devină ea însăși o grecoaică autentică. Anna Reizis, refugiată din insula Kasos, nu-și iubește nora, dar o tolerează de dragul fiului său cel mare. Mai ales că moștenirea tinerei se transformă într-un nou vapor, iar Iannis renunță la mare în favoarea muncii de birou la mica lor întreprindere navală.

„HIMERA” și „MARINA”, cele două nave ale familiei, asigură traiul îndestulat, călătoriile, petrecerile și studiile mezinului Minas care se dedică științelor juridice. Iar nașterea Annoulei vine să completeze fericirea ce domnește în conacul de la Piskopio.

Marea Himeră o carte despre zbucium, devotament și iluzii

Criza financiară din 1929-1930 nu ocolește nici familia Reizis. Ca să nu diminueze veniturile familiei, Iannis ia hotărârea ca „MARINA” să navigheze fără asigurare. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, stihiile despică nava și trimite la moarte tot echipajul.

– Doamnă noră! îi spuse bătrâna cu gravitatea pe care o impunea împrejurarea.

– Ce-i, mamă?

– Du-te și îmbacă-te cu o rochie neagră. Pune-ți basma neagră pe cap. E timpul să pornim.

– Unde mergem? Unde?

Cu degetul uscat și voluntar, căpităneasa din Kasos arăta în jos, spre oraș.

– Nouă Dumnezeu n-a luat numai vaporul. Dar jos, în Syra, 32 de familii kasiote și-au pierdut bărbații. Au rămas mame singure, femei văduve, copii orfani. Nu uita, doamnă noră, că bărbații lor au murit trudind pentru noi. E datoria noastră să fim alături de ei, în împrejurarea asta tristă…

M. Karagatsis – Marea Himeră

Ca să evite falimentul, Iannis se îmbarcă din nou pe HIMERA pentru cel puțin doi ani. La rândul său, Marina își rărește incursiunile în Syra și renunță la viața socială. Viața în conacul de la Piskopio trece încet și monoton. Familia Reizis nu mai face vizite și primește foarte rar. Marina se vede prinsă ca într-o capcană între dragostea și devotamentul pe care le nutrește pentru Iannis și erotismul înăbușit.

O clipă de rătăcire și Marina se transformă dintr-o soție fidelă și mamă devotată într-un monstru. Care va fi destinul ei? Va fi condamnată de instanțele morale sau va fi iertată?

Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut, distribuie articolul pe Facebook și nu uita să te abonezi pentru alte aventuri în insulele grecești.