La pas prin Corfu Town

Cetate venețiană, refugiu pentru Împărăteasa Sisi, colonie britanică și locul nașterii prințului consort Phillip al Marii Britanii, insula Corfu ne surprinde cu turcoazul mării și verdele pădurilor.

Legenda spune că zeul Posseidon a înfipt Tridentul în țărmul Greciei și a separat acest tărâm pentru a-l oferi soției sale, nimfa Amfititria.

Indiferent că alegeți să petreceți o vacanță întreagă în insula Corfu sau doar să dați o fugă din Parga sau din Sivota, câteva ore petrecute în Corfu-Town, Kerkyra, în limba greacă, vor fi o desfătare pentru ochi și suflet.

Dacă ajungeți cu mașina, personală sau închiriată, parcarea pe străduțele înguste și aglomerate este o adevărată provocare, iar o întâlnire cu polițiștii corfioți nu este nici pe departe un must do 🙂 Nu sunt agresivi, nu sunt șpăgari, de cele mai multe ori nici nu-i vezi, dar sunt mai bine dotați decât orice spărgător profesionist și în câteva secunde vă lasă fără plăcuțele cu numerele de înmatriculare pe care le puteți recupera dupa ce ați plătit amenda, care costă vreo 40 de euro dacă îi plătiți în 48 de ore sau 80 de euro, dacă depășiți acest termen.

Așa că, cel mai bine este să vă orientați spre cele două mari parcări publice cu plată din oraș, taxă de 4 euro/zi. Una este chiar vis-a-vis de Muzeul de Artă Asiatică, în zona Spianada-Liston, dar se umple foarte repede și, de cele mai multe ori, la ora 10.00 este deja închisă, din lipsă de spațiu.

Cea de-a doua, mai tot timpul liberă, se află lângă Noua Fortăreață. Inconvenientul aici este că nu are pic de umbră și mașina se transformă repede în cuptor. Tot în zonă se mai poate parca sub zidurile fortăreței, la umbră.

În orice localitate v-ați caza în insulă, există posibilitatea să ajungeți în oraș cu autobuzul. Autobuzele KTEL sunt autocare moderne (de culoare verde), cu aer condiționat și wi-fi gratuit, scaune confortabile și cală pentru bagaje. Prețul unei călătorii variază în funcție de distanță, dar nu tebuie să vă faceți griji dacă în stația din care vă urcați nu există chioșc de bilete. Puteți plăti la taxatorul din autobuz sau, în lipsa acestuia, chiar la șofer. Din anul 2016, terminalul KTEL din Corfu Town s-a mutat din dreptul Portului Nou unde acostează ferry-boat-ul care vine de la Igoumenitsa, peste drum de aeroport.

În mai puțin de un an a fost construită o autogară modernă, cu sală de așteptare cu aer condiționat, scaune, măsuțe, prize, toalete, mini-market și cu operatori care anunță, și în limba engleză, cursa și peronul de la care pleacă. În prețul biletului este inclus transferul în centrul orașului, în Piața Sarroco. Pentru retur, este suficient să veniți în stația în care ați coborât și să vă urcați în primul autobuz (de culoare albastră) care ajunge la terminalul KTEL.

O singură dată am fost cu mașina și mi-a fost de ajuns. De atunci am preferat atobuzul.

Odată ajunși în oraș, cu siguranță nu veți ști de unde și cu ce să începeți, mai ales dacă nu v-ați făcut un plan. Și chiar dacă l-ați făcut, nu întotdeauna poate fi respectat. Tentațiile sunt foarte mari.

Corfu Town are tot ceea ce îi trebuie oricărei capitale care atrage milioane de turiști din întreaga lume dar și în care locuitorii își duc traiul zilnic: muzee, clădiri cu încărcătură istorică, teatre, biserici, parcuri, hoteluri de lux, teren de cricket, săli de spectacole, taverne, cafenele, baruri, cluburi de noapte, promenadă, bazar, piață agro-alimentară, grădinițe, școli, licee și universitate. Una dintre cele mai apreciate facultăți din cadrul Universității este Conservatorul de Muzică și puțini știu că în oraș funcționează nu mai puțin de șapte orchestre filarmonice. Mai mult, nume celebre ale scenei muzicale elene, aparținând tinerei generații, Sakis Rouvas (care ne-a încântat cu ani în urmă la concursul Eurovision cu melodia „Shake it”) și Konstantinos Koufos, deținătorul premiului pentru debut în anul 2016,  care ne-a prezentat-o în primul său videoclip pe   „I pio orea stin Ellada” (Cea mai frumoasă din Grecia) sunt originari din insula Corfu.

Orașul Vechi

Partea veche a orașului, pe linia de coastă, este încadrată între cele două Fortărețe.  Noua Fortăreață (New-Fortress), construită în secolul al XVI-lea, nu este atât de spectaculoasă, din ea rămânând doar zidurile și nimic pe interior care să aducă aminte de fortificația de odinioară. După ce străbați coridoarele lungi cu ziduri groase de piatră și admiri priveliștea ce se întrezărește printre creneluri ajungi în curtea interioară unde este amenajat un bar și un mic magazin de suveniruri. Aici se plătește intrarea, 3 euro/persoană, și include o băutură care poate fi savurată pe canapele, în zona de relaxare. Celor curajoși, care se încumetă să urce pe o scară metalică foarte abruptă până în turnul de apărare (nu e cazul meu care am rău de înălțime și dacă mă urc pe tocuri), le este răsplătită din plin temeritatea cu o priveliște superbă asupra orașului, mării și continentului.

Vedere din Noua Fortăreață

Laiki – piața agro-alimentară

Dacă în alte zone ale Greciei piața agro-alimentară este amenajată sub forma unei piețe volante și funcționează o dată sau de două ori pe săptămână, în Corfu-Town este permanentă și funcționează de dimineață de la ora 6.00 până la ora 14.00. Aceasta poartă numele Laiki și se află la ieșirea din parcarea de lângă Noua Fortăreață.

Pentru noi, o plimbare prin piață a fost o adevărată delectare, chit că nu am cumpărat nimic, că doar ieșisem la plimbare, nu să facem aprovizionarea 🙂

Roșii, castraveți, ardei grași și kapia, vinete albe și negre, fasole verde, galbenă, uscată, dovlecei, flori de dovlecei, bame, pătrunjel, mentă, busuioc, toate erau proaspete, arătau și miroseau extraordinar de frumos. Fructele de sezon, caise, cireșe, corcodușe, piersici, struguri, peneni roșii și galbeni, nespoles, niște fructe de care nu auzisem până atunci, mici și cu gust de pepene galben, erau foarte apetisante și mult mai ieftine decât în orice magazin.

Tarabele cu pește proaspăt cred că ar putea fi un obiectiv turistic în sine pentru cei pasionați, iar negustorii ar scoate bani dacă ar pune taxă de intrare, ca la muzeu 🙂 Vă spun sincer că, dacă „exponatele”  n-ar fi fost lipsite de viață, m-aș fi simțit ca la Acvariu și aș fi avut nevoie de ghid care să-mi explice despre fiecare exemplar. Am regăsit acolo toată oferta tavernelor pescărești: gavros (hamsie), dorada, sardine, barbun, pește spadă, cod, ton, și niște „monstruleți” care se uitau urât la noi și despre care am aflat că se numesc „skorpio” sau peștele dragon, calamar, caracatiță, sepie, midii, crevete, languste și homari.

Vreo trei tarabe expuneau măsline mari, mici, mijlocii, negre, maron, verzi, cu sâmburi, fără sâmburi, umplute cu migdale sau cu gogoșari și ulei de măsline ambalat în recipiente de la 100 ml până la 5 l.

Mierea și produsele apicole au și ele standuri dedicate alături de cele pentru răsaduri de flori și de legume.

Câteva magazine cu carne de pasăre (pui și curcan), porc, vită, vițel, miel, ied, capră, iepure, cârnați condimentați cu mentă și alte produse din carne completează tabloul.

Negustorii nu sunt locuitori ai insulei, căci ei fac o agricultură de subzistență care abia le asigură traiul zilnic, ci vin din partea continentală, mai precis din satele Zagoriene dar și din Arta  și din zona Preveza.

Forfota mulțimii, negocierea la sânge între gospodinele care strâmbă din nas pentru orice fleac și negustorii care nu contenesc să-și laude marfa ca cioara puiul, plase mai pline sau mai goale, după nevoi sau posibilități, fețe zâmbitoare, zumzet de albine hotărâte să adune tot nectarul fructelor, toate acestea amuțesc la orele prânzului când, după ce ultima dală a fost măturată și spălată temeinic, lumea pleacă acasă ca a doua zi să revină.

Bazarul

Este locul perfect în care să te pierzi, și la propriu și la figurat, în labirintul de străduțe, având ca punct de reper clopotnița bisericii Sf. Spiridon. Probabil că și GPS-ul ar spune la un moment dat „trage pe dreapta, eu cobor”.

Mărturisesc că este singurul loc din călătoriile mele în care nu pot să dau cuiva indicații corecte cum să ajungă din puncul A în punctul B și că m-am învârtit în cerc (o dată chiar m-am plictisit și am renunțat) încercând să ajung la Sinagogă. Iar altă dată, după ce văzusem într-un magazin-atelier niște sandale superbe, confecționate pe loc, n-am mai găsit magazinul nici din a treia încercare.

Nu vă faceți, totuși, griji, bazarul este plin cu panouri cu harta orașului, punctată cu roșu unde scrie „You are here” așa că vă puteți orienta foarte repede și puteți descoperi direcția în care trebuie să mergeți.

Magazinele au mărfuri din cele mai diverse, de la suveniruri, gablonzuri, îmbrăcăminte, încălțăminte, poșete, pălării, articole de plajă, artizanat, produse manufacturate, cosmetice cu ulei de măsline, CD-uri cu muzică grecească și internațională, bijuterii din aur și argint, blănuri, pielărie, până la articole de uz casnic și decorațiuni interioare. Exceptând capitolul „magneți, brelocuri, cănuțe și păhărele” de calitate îndoielnică și care frizează kitch-ul, toate celelalte produse sunt de bună calitate și de foarte mult bun-gust. E drept că unele au și prețuri pe măsură, ca de exemplu o poșetă din piele, cu aplicații din blană naturală confecționată în Kastoria costa nu mai puțin de 600 de euro.

Dar sunt și lucruri la prețuri rezonabile și care chiar durează în timp, ca de exemplu confecțiile din dantelă corfiotă pe care le-am găsit în piațeta din fața Catedralei Mitropolitane Sf. Teodora.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cu foarte puține excepții, produsele expuse nu au prețurile afișate. Totul se întreabă, se negociază, te gândești, te răzgândești, pleci, mai vezi și în altă parte, te întorci (dacă mai găsești drumul) și abia la final pleci cu produsul ambalat frumos. Pentru unii pare o pierdere inutilă de vreme. Pentru alții, însă, este o formă de socializare, de comunicare, în care ambele părți sunt mulțumite: negustorul a vândut marfa, iar clientul a obținut un preț bun.

În bazar sunt și taverne, cafenele, bărulețe cu produse proaspete și gustoase și mult mai ieftine decât pe malul mării sau pe Esplanada.

Spianada – Liston

Odinioară loc de întâlnire dedicat exclusiv protipendadei britanice, Bd. Liston este astăzi o arteră pietonală pe care se înșiruiesc magazine, restaurante, baruri, cafenele, vechi clădiri din epoca venețiană. Numele vine de la faptul că pentru a putea accede în zonă trebuia să faci parte din aristocrație și să fii trecut pe o listă specială, adică să fii „list on”.

În apropierea sa se află Spianada (Esplanada), o piață-parc în jurul unui teren de cricket și cu un foișor-pavilion în care evoluează orchestre de muzică clasică.

Este zona cea mai turistică din oraș și, poate din toată insula, un loc plin de eleganță, rafinament, istorie și cultură.

Muzeul de Artă Asiatică

De aici se ajunge la Vechea Fortăreață – Old Fortress ridicată în perioada bizantină, în secolul al XIV-lea, unul dintre cele mai bine conservate monumente din insula Corfu. În micul port sunt ancorate ambarcațiuni de mici dimensiuni, iar în depărtare se văd mori de vânt. Spre deosebire de Noua Fortăreață, interiorul este foarte bine păstrat și te poartă pe poduri, prin tuneluri și galerii. Puteți vedea o biserică, un templu roman, o închisoare, o cazarmă și un spital.

În parcul de lângă Vechea Fortăreață, pe Aleea Scriitorilor, vă puteți odihni pe o bancă, la umbră, sub privirea poetului Dionysios Solomos.

Sau puteți face o mică plimbare cu trăsura. Sau…

Vă las să vă hotărâți, iar eu fug în Piața Sarroco să nu pierd autobuzul.