Insula Syros itinerariu pentru 14 zile

În bunul obicei început anul trecut cu un circuit în Ciclade pe cont propriu, anul acesta am petrecut nu mai puțin de două săptămâni pe Insula Syros, supranumită „Aristocrata Cicladelor”. Și de data aceasta, m-a însoțit mama mea, un venerabil senior care a făcut față tuturor provocărilor, de la căldura amiezii de 41 de grade la soare și până la scări interminabile.

Cu toate că insula Syros are aeroport, am preferat și de data aceasta avionul și o călătorie de aproape patru ore pe mare. Iubesc călătoriile cu feribotul care se desfășoară într-un ritm lent. Te poți mișca în voie, poți să petreci timp în interior, la răcoare, să te plimbi prin magazine, să ieși pe punte și să respiri briza dimineții. Și, de ce nu, să stai de vorbă cu alți pasageri și să afli povești uimitoare.

Insula Syros itinerariu pentru 14 zile

Biletele de avion București – Atena și retur le-am luat la sfârșitul lunii Ianuarie. În pofida faptului că am avut câteva experiențe neplăcute în trecut cu Tarom, a ieșit câștigătoare datorită prețului și politicii de bagaje mult mai relaxate decât cele ale companiei Aegean.

În luna Aprilie am cumpărat biletele de feribot de pe ferryhopper și o lună mai târziu, am completat formularul PLF (Passenger Locator Form) necesar oricărei persoane care intenționează să intre în Grecia terestru, aerian sau maritim.

Ziua 1: București – Atena – Pireu

La aeroport, am avut parte de toată gama de surprize, plăcute și mai puțin plăcute. La ghișeul de check-in au verificat PLF și adeverințele de vaccinare, ne-au eliberat permisele de îmbarcare pe care au scris olograf „Docs OK” și am predat bagajele. Avionul a avut o întârziere la decolare de 45 de minute și a fost plin. Mare parte din pasageri erau relocați din zborul anulat spre Salonic. Cu această ocazie, am primit un upgrade la business class și chiar mi-a plăcut. Am avut priveliște frumoasă, loc suficient și la picioare și în lateral (sunt doar două locuri alăturate), prăjitură, apă și cafea.

Dacă în București vremea era mohorâtă, rece și ploua intermitent, în Atena încă era soare și un aer cald, blând. Șoferul companiei Premium Transfers & Tours ne aștepta chiar la terminalul „Sosiri” și în circa 40 – 45 de minute am ajuns la hotelul din Pireu. Din păcate, din cauza restricțiilor impuse de guvernul elen, am stat pe bancheta din spate și fotografiile și videoclipurile nu au ieșit chiar grozave.

Ziua 2: Feribot Pireu – Syros. Cazare Galissas

Dimineață am pornit spre poarta de îmbarcare pe feribot, nu înainte să comandăm două cafele prin serviciul room-service. Feribotul Blue Star Paros spre insula Syros pleacă de la poarta 7 a portului Pireu. Știam încă de anul trecut unde se află și calculasem că 10 – 15 minute de la hotel sunt suficiente. Greșit. Fiecare poartă de îmbarcare are câte trei zone, întinse pe circa 7-800 de metri, iar feribotul nostru se afla fix în ultima zonă.

La îmbarcare, am prezentat biletele de feribot online, certificatele de vaccinare și formularul de sănătate prin care arătam că în ultimele 14 zile nu am avut Covid19, nu am intrat în contact cu persoane bolnave și așa mai departe. Am avut formularul completat online, așa că nu am pierdut timp cu scrisul la fața locului.

Am depozitat bagajele în locurile special amenajate lângă garaj și ne-am instalat pe puntea inferioară a vasului, la umbră. În aproape patru ore de călătorie, am trecut pe lângă Riviera Ateniană, Sunion, insulele Tzia (Kea), Kythnos, Andros, Tinos, Mykonos, Delos și Paros. Aproape de amiază, soarele desena umbre pe dealurile catolic și ortodox de culoarea șofranului ale orașului Ermoupolis, capitala insulei.

Eram pregătite sufletește să așteptăm mult timp autobuzul spre Galissas, însă acesta parcă ne aștepta pe noi. Am urcat rapid și în circa 40 de minute în care am văzut toate stațiunile din sud, am ajuns în Galissas. Ne-am cazat la fel de rapid și după un somn bun, am încheiat ziua pe plajă.

Ziua 3: Plajă la Vari

Cea de a treia zi a vacanței ne-a dat jos din pat în jurul orei 6.30. Mult prea devreme pentru micul dejun a cărui servire începea pe la 8.00 – 8.30. Însă, cel mai bun moment pentru o incursiune pe plaja pustie și o trecere în revistă a curselor de autobuz spre celelalte plaje.

După micul dejun, Pantagruelic pentru noi și rezonabil pentru alții, am luat autobuzul spre Vari, un sat de coastă cu plajă de nisip fin alb, apă clară și enervant de mică. De pe șosea, mi-a atras atenția o clădire ca o fortificație medievală, pe un promontoriu suspendat deasupra mării. Deja simțeam mâncărimi în tălpi și calculam timpul de mers prin soare până sus. N-a fost nevoie deoarece construcția este doar o reședință privată fără nicio semnificație istorică.

Ziua 4: Galissas și Ano Syros

Din balconul camerei cu vedere la mare, cocoțată pe dealul golaș, în culori roșiatice, vedeam o bisericuță mică și albă. Deși cel mai bun moment pentru urcat este înainte de apus, am atacat vitejește dealul puțin după revărsatul zorilor. La jumătatea drumului, am găsit mica biserică ortodoxă Sf. Nectarie, lipită de resortul de 4 stele, Dolphin Bay. La un moment dat, locul scărilor este luat de o potecă de pământ și bolovani care urcă pieptiș. La capătul ei, deasupra mării, stă mica biserică catolică Agia Pakou.

După amiază, după ce arșița zilei s-a domolit, ne-am îndreptat spre Ano Syros, dealul catolic al capitalei Ermoupolis. Ano Syros este o veche cetate medievală încă locuită care mi-a amintit de satul Kastro din insula Sifnos. Din cele 7 porți care apărau odinioară orașul, astăzi mai sunt deschise 4: Kamara, Portara, Pourgos și Pano Terma.

Ziua 5: Ermoupolis

Încă de la început am alocat ultimele două nopți de cazare capitalei, dar știam că vor fi insuficiente pentru a explora orașul și împrejurimile pe îndelete. Majoritatea muzeelor și a obiectivelor turistice din insula Syros se află în Ermoupolis, dar cele mai multe sunt deschise doar dimineața sau în alte zile ale săptămânii decât acelea în care ne-am cazat acolo. A fost un moment bun să ne familiarizăm cu străduțele înguste cu dale de marmură și piatră cubică, să simțim atmosfera vieții cotidiene și să depistăm câteva taverne ferite de priviri indiscrete, zgomot și poluare.

Ziua 6 – 7: Galissas

Următoarele două zile am făcut o mică pauză de colindat și am lenevit pe plajă atât dimineața, cât și seara. Pe de o parte, au fost două zile de foc, cu temperaturi de 37 de grade la umbră și fără pic de vânt. Apa mării era întinsă ca o clătită și doar din când în când se încrețea într-un clipocit imperceptibil.

Zilnic, între 10.00 și 11.00, marea se trezea din amorțeală și ridica mici cocoașe de spumă albă ce se risipeau pe țărm. Apoi se cufunda iarăși în amorțeală. Pe de altă parte, într-una din zile a fost ziua de naștere a mamei și n-am vrut să obosească prea mult în timpul zilei și să nu se poată bucura de surpriza pe care i-am pus-o la cale seara.

Ziua 8: Kini – Ermoupoli

În timpul documentării pentru vacanța în insula Syros, una dintre variantele de „cartier general” a fost satul Kini, situat în partea de vest a insulei. Am abandonat ideea din cauza accesului dificil și al posibilităților limitate de mișcare în lipsa unei mașini.

Am ajuns totuși, pe niște drumuri sinuoase pe care abia încap în același timp, autobuzul și un scuter. Când se întâlnesc cele două autobuze care străbat circular insula Syros, este un adevărat spectacol de măiestrie. Unul dintre ele trebuie să dea cu spatele.

Ne-am continuat drumul spre Ermoupoli pentru o nouă rundă de muzee, arhitectură neoclasică și atmosferă cosmopolită. De asemenea, pentru o înghețată artizanală, o cafea cu rahat și halvadopita.

Ziua 9: Seară Rembetiko în Galissas

O vacanță în Grecia fără o seară cu muzică live este șchioapă și săracă. Am experimentat-o anul trecut și puțin a lipsit să repet experiența și acum, din cauza restricțiilor.

Norocul mi-a surâs și nu oricum. Insula Syros este cel mai important centru al muzicii rembetiko, acel „blues urban” adus de refugiații din Smyrni, supraviețuitorii genocidului ponților. În ultima seară petrecută în Galissas, patru studenți, trei băieți și o fată, ne-au purtat într-o călătorie în timp, fără boxe, fără microfoane și fără instrumente electrice. Două bouzoukia, o chitară și patru voci au fost și acum elementele necesare și suficiente unei seri deosebite, la fel ca la începutul secolului trecut.

Ziua 10 – 11: Ermoupoli

Ultimele două zile le-am petrecut în Vaporia, cartierul protipendadei din insula Syros și în cartierele de pe dealul ortodox. Am vizitat biserica cu hramul Învierea Domnului și vechile conace care au inspirat povestea cu fantome a lui Mihalis Karagatsis, „Marea Himeră”.

Ziua 12 -13: Pireu – Vouliagmeni – Sounion

La ora 12.00 am eliberat camera și am lăsat bagajele într-o cutie, în sala de așteptare a căpităniei portului și până la ora 16.00 a fost timp suficient pentru masă și o limonadă rece.

Dacă la dus feribotul a fost relativ liber, la întors, cu greu am găsit un loc aerisit și la umbră. Vasul aducea cu el pasageri din Mykonos, Santorini și Tinos.

Ultima seară de vacanță am dedicat-o unei excursii la Lacul Vouliagmeni și Cap Sunion. Îmi doream de multă vreme să văd Templul lui Apollo la apus și lacul despre care auzisem atât de multe. Din păcate, am nimerit în week-end când toți atenienii voiau același lucru și a fost cumplit de aglomerat.

Ziua 14: Din nou acasă

Întoarcerea acasă a fost mai lipsită de peripeții decât plecarea. Pe aeroport, contrar așteptărilor, nu ne-a întrebat nimeni de sănătate și nu am avut parte de controale suplimentare celui al documentelor de identitate.

Dacă ți-a plăcut itinerariul meu, abonează-te la news-letter pentru alte aventuri din insula Syros.