Hoinar prin satele de munte din insula Samos

Am pornit la drum spre insula Samos fără prea mari așteptări, fără un plan prea bine pus la punct, fără liste interminabile de obiective turistice. Se poate spune că am plecat în vacanță la ghici. Când credeam că nu mă mai poate surprinde ceva, am descoperit satele de munte din insula Samos.

Hoinar prin satele de munte din insula Samos

Bisericile și mănăstirile micuței insule au o puternică încărcătură istorică și, din loc în loc, zărim de departe o turlă ce domină împrejurimile.

În insula Samos, ca de altfel în toată Grecia, biserica joacă un important rol social. În antichitate, activitățile sociale se desfășurau în agora. Era locul în care se întâlneau bărbații din cetate. În agora se întâlneau idei. În agora se dezbăteau principii. În agora se aflau noutățile și tot în agora te puteai face auzit.  Lipsa unui bărbat al cetății din agora stârnea îngrijorare cu privire la starea lui de sănătate. Dacă nu problemele medicale  îl țineau departe de agora, atunci omul avea o problemă mult mai gravă. Absența nemotivată era unul dintre cele mai grave delicte în Grecia antică. Iar cea mai gravă acuzație adusă unui bărbat al cetății era că „evită piața”.

Cu timpul, după apariția creștinismului, locul agorei a fost luat de biserică. Întotdeauna m-a fascinat legătura strânsă dintre greci și biserică. Am vrut să aflu ce-i mână atât de aproape de preoți și biserică. Am vrut să văd dincolo de cei habotnici și de ipocriți. În Grecia, biserica nu s-a îndepărtat nicioadă de la menirea ei socială. Pentru greci, biserica nu este numai despre rugăciune, credință, religie. Este despre comunitate și socializare.

Într-unul din satele de munte din insula Samos am vizitat Mănăstirea Timiou Stavrou cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci

Mănastirea Timiou Stavrou (sau Timios Stavros) se află în satul Mavratzei pe drumul ce leagă satele Chora și Koumaradei. A fost construită de călugărul Nilos în anul 1592. În 1604 mănăstirea s-a extins, iar în 1838 s-a pus piatra de temelie la biserica pe care o vedem astăzi și care a înlocuit capela călugărului Nilus ce stătea să cadă. Ca la multe alte clădiri din insulă, pentru construcția mănăstirii s-a folosit piatră din sit-urile arheologice.

Iconostasul ce prezintă scene din Vechiul și Noul Testament a fost sculptat din lemn de cireș, în decurs de 7 ani, de doi tâmplari. Măiestria meșterilor se reflectă în tronul episcopal, clopotniță, mozaicul care acoperă podeaua precum și în candelabrul de bronz. Însă nu despre încărcătura religioasă a lăcașului de cult aș vrea să vă vorbesc, ci despre rolul său social. Mănăstirea a fost construită cu sprijinul întregii comunități locale și, foarte multă vreme a funcționat ca spital, mai precis ca leproserie. Din totdeauna, mănăstirea a fost una de călugări. Însă în vreme de război ori de calamități naturale, într-o aripă specială cu intrare separată, erau primite și măicuțele din mănăstirile afectate. De asemenea, mănăstirea a fost și spital și școală pentru comunitatea locală.

Satele de munte din insula Samos – păstrătoare ale meșteșugurilor de demult

Ceramica de Samos este una dintre cele mai frumoase

În satul Koumaradei am văzut meșterii la lucru, iar ce iese de pe roțile olarilor, este de-a dreptul spectaculos. Meșterii olari din satul Koumaradei folosesc tehnica raku, o metodă japoneză de prelucrare a lutului .Piesele sunt ținute în cuptor la 1000 de grade apoi se scot și se „pârlesc” în rumeguș. După ce se spală arsura cu apă, produsul obținut seamănă cu sticla groasă. Ceramica nu este nici smălțuită, nici pictată. Culorile provin din compoziția lutului, fără alte adaosuri. Până să ajung în sat și să văd demonstrația live, am admirat produsele în magazinele din Pythagorio.

Poate ați auzit de „Cupa lui Pythagora”. Matematicianul și filozoful grec care ne-a torturat la orele de geometrie, avea un cult pentru echitate și cumpătare. Când venea vorba vin, grecii numai cumpătați nu erau. Ca să se asigure că toți locuitorii cetății primesc la opețe sau ca plată aceeași cantitate de vin, Pythagora a creat o cupă cu un mecanism foarte ingenios. Pe interior, a trasat un semn care se oprește la pragul de 100 ml. Dacă cineva se dovedea lacom și turna în plus, pierdea tot. Prin sistemul de canale din interior, lichidul se scurge imediat, în totalitate.

Uleiuri esențiale din plante aromate

În insula Samos cresc foarte multe plante aromate, folosite deopotrivă în bucătărie și în scop terapeutic. Lavanda, rozmarinul, anasonul, dafinul, oregano, cimbrișorul, menta sunt numai câteva dintre ele. Alături de atelierul de olărit este o mică făbricuță în care plantele aromate culese de săteni sunt puse la uscat și transformate în ulei esențial. În magazinul de lângă fabrică, imediat cum îi treci pragul, se simte o aromă îmbietoare. De aici te poți aproviziona cu mirodenii pentru cele mai apetisante preparate culinare. Pe lângă mirodeniile și condimentele clasice, am găsit șofranul roșu sau șofranul de Grecia. Nu are o aromă puternică însă este un colorant alimentar puternic și natural.

Vinurile de Samos

Despre vinurile de Samos auzisem că sunt foarte dulci. La crama Vakakis din regiunea Megali Lakka am descoperit vinuri seci, demiseci și dulci. Ne-au fost servite spre degustare vinuri albe, rose și roșii. Soiurile de struguri folosite sunt Muscat și Avgoustiadis. Toate vinurile din cramă poartă denumiri strâns legate de Pythagora: Teorema, Piramida, Cupa. Cel mai mult mi-a plăcut „Crater” un vin rose demi-sec, coupage din Muscat alb și Avgoustiadis. Denumirea acestuia vine de la un vas folosit în antichitate la marile ospețe. Pentru că la vremea respectivă vinul avea un procent de alcool foarte ridicat, trebuia diluat cu apă, astfel ca mesenii să nu se îmbete prea repede. Însă o cantitate prea mare de apă ar fi stricat vinul. Misiunea de a echilibra cantitățile de apă și vin reveneau sommelierului care făcea amestecul în crater.

Satul Mytilinoi – așezarea emigranților din insula Lesvos

La câteva minute de Pythagorio, se află unul dintre cele mai frumoase sate din insula Samos. M-a surprins că poartă același nume cu capitala insulei Lesvos, Mytilini și diferă doar grafia. Pe întreg teritoriul Greciei sunt foarte multe localități care poartă același nume sau un nume precedat de Neos, Nea, Neo care înseamnă nou/nouă.

De-a lungul istoriei, populațiile au migrat dintr-un loc în altul, gonite de conflicte armate sau calamități naturale. Au numit locurile în care s-au așezat la fel ca pe cele de unde veneau pentru a trăi cu sentimentul continuității. Așa au apărut localitățile Neos Marmaras, arătând că locuitorii vin zona Mării Marmara, Nea Smyrni, locuitorii vechiului Izmir și multe altele.

În jurul anului 1700, insula Lesvos a fost lovită de un cutremur puternic, iar locuitorii au migrat spre Samos și au înființat satul Mytilinoi

Este un sat liniștit, plin de biserici și capele așezate în cele mai ciudate locuri, ceea ce le face aproape imposibil de fotografiat. Este foarte puțin vizitat de turiști, iar viața pare să se desfășoare sub copacul din piața centrală. Aici am băut cel mai bun suc din portocale proaspăt stoarse, acompaniat cu o dulceață de vișine. Satul este cunoscut pentru vinuri și tutun, dar și pentru brânzeturile care se produc în mica fabrică. Străduțele sunt înguste și în pantă, iar pe lângă casele tradiționale se mai văd urme ale zidurilor cetății antice.

Muzeul Paleontologic din Mytilinoi

La intrarea în sat dinspre Pythagorio, pe partea stângă, se află Muzeul Paleontologic sau Muzeul de Științe ale Naturii. Deschis în 1994, muzeul este o colecție de fosile marine, faună și roci. Alături de exemplare primite în dar de la partenerii australieni (canguri, ursuleți koala) la muzeu poate fi văzut un exemplar „kaplani”. Este o specie de felină care a ajuns în Samos în urmă cu 130 de ani, din Asia Mică, traversând Marea Egee.

Pe tine ce te-ar tenta să vezi în satele de munte din insula Samos?

Dacă v-a plăcut plimbarea mea prin satele de munte din insula Samos, nu vă sfiiți să împărtășiți și prietenilor voștri. Lăsați-mi un comentariu pe blog sau pe Facebook. Mă găsiți și pe Instagram.