Dana Maria Jugăurs – prințesa parfumurilor

După lupte „seculare” care au durat fix 4 ediții SuperBlog, am reușit să o conving să vină la taifas cu super bloggeri pe Dana Maria Jugăurs, una dintre cele mai simpatice veterane ale competiției. Dincolo de o bloggeriță minunată, cu o scriitură vivace și plină de umor, Dana este o enciclopedie în materie de cosmetice. În general, noi femeile vorbim mult despre de toate. Însă Dana este capabilă să vorbească ore întregi despre parfumuri, fără să se repete și fără să emită banalități.

Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află in culisele blogului Bibelou. Povestește-ne mai multe despre tine!

Dana Maria Jugăurs: Numele meu este Dana-Maria, am studiat Relații Internaționale, însă nu lucrez în domeniu. Lucrez de mai bine de 7 ani într-o parfumerie și momentan sunt foarte mulțumită. Dincolo de online sunt un om deosebit de timid, deși ai zice că atâția ani de experiență cu oamenii m-au făcut mai cu tupeu. Nop, tupeul îl păstrez pentru blog și pentru facebook. Iubesc parfumurile și ador să scriu povești despre ele. Era o vreme când eram mai pasionată de machiaj, dar simt că am o legătură mult mai strânsă și mai deosebită cu parfumurile.

Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal?

Pe vremea când am creat eu blogul, nu era decât hi5-ul pe val. Exista și facebook-ul, dar încă nu mă dumirisem ce e cu el. Mie mi-a plăcut mereu să scriu. De când eram mică. Asta știu să fac. Nu știu cât de bine o fac, dar o fac cu drag, așa cum pot. Blogul s-a născut într-o perioadă când deja scriam pe un site local și mă bucuram de aprecieri, așa că mi-am zis să pornesc un blog numai al meu, unde să scriu tot ce îmi trecea prin minte. Nu că prietenul care deținea acel site mi-ar fi impus ceva vreodată. Dar am avut mereu simțul ăsta al proprietății, să știu eu că-i locul meu. Și așa am pornit. Inițial voiam să scriu despre mine, ce gândesc, ce simt, dar până la urmă am realizat că de fapt nu aveam atât de multe gânduri bune de așternut pe blog și o perioadă am abandonat. Am revenit după ce m-am angajat și mi-am zis „hai să scriu și eu despre cosmetice, dacă tot lucrez cu ele!” și îmi place să cred că nu fac asta într-un mod sec, ci integrez caracteristicile produselor într-un cadru frumos și haios. Nah, fără umor nu prea pot. Și e atât de frumos când sfaturile mele ajută…

Iar restul ideilor, cele mai scandaloase și mai puțin poetice, își au locul, desigur, pe Facebook.

Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra?

Nu știu. Mie nu îmi place să primesc sfaturi pentru că mă simt obligată la un oarecare nivel să le respect și asta îmi creează un disconfort. De aceea nici nu prea vreau să dau sfaturi. Încerc totuși, deși eu sunt omul „momentului potrivit”, adică indiferent cât de bine ar fi ce mi-ar spune cineva, nu se întâmplă nimic până nu simt că e timpul pentru acel lucru.

Un blog cere multă muncă, indiferent ce ar zice unii care au impresia că doar bați din palme și s-a născut articolul. Nu e deloc așa. Dacă ai timp, inspirație, subiecte interesante, foarte bine! Fă-l! Dar dacă nu, las-o baltă!

Totodată, prin intermediul unui blog poți atinge oamenii, ăsta-i cel mai bun argument pro, din punctul meu de vedere. Atingi suflete. În funcție de subiectele alese, de stilul tău de a scrie, cei care citesc se amuză, se înduioșează,  poate chiar plâng de emoție, de ce nu? Nu-i fain să știi că TU i-ai făcut să simtă acele lucruri?

Dincolo de asta, pot fi și câștiguri financiare, produse primite, prietenii legate. Sunt o mulțime de beneficii.

Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging?

Pfa, a fost cu „dans”. Aflasem de o vreme de SuperBlog, chiar eram în grupul de pe facebook (nu știu cum am ajuns acolo) și am vrut să mă înscriu, dar era prea târziu, așa că am așteptat ediția următoare. Am vrut să văd cum sunt primite articolele mele de oameni care nu au nicio treabă cu mine (a.k.a. juriile) pentru că plănuiam să scriu o carte. Încă am acest gând, dar nu reușesc să încropesc nimic.

Ai participat de mai multe ori la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost in realitate?

Prima dată eram convinsă că „o să-i sparg”. Veneam dintr-un Univers mic, al meu, cu câțiva cititori care mă apreciau. Am descoperit că nu sunt atât de moțată cum credeam că voi fi și am încercat de atunci să scriu din ce în ce mai bine. Prima ediție a fost cu foarte mulți nervi, eram speriată, uneori nu înțelegeam cerințele, nu înțelegeam ce vor sponsorii de la mine și uneori nu înțelegeam nici cu ce se ocupă ei. Îmi amintesc și acum cât de greu mi-a fost să pricep care-i faza cu certificatele energetice. Dar din ediție în ediție a fost mai bine și acum nu mă mai sperie niciun sponsor, deși uneori e foarte dificil să abordez anumite teme.

Cred că lucrurile nu mergeau cum ar fi trebuit pentru că aveam abordarea greșită. Mă concentram numai pe premii, apoi pe frustrarea că ele nu veneau. Ajungeam în cele din urmă să scriu doar ca să scriu, fără să mai depun eforturi pentru a înregistra un articol bun. Acum mă concentrez pe mine și pe articolele mele, să respect cerințele și tema cât pot de bine și apoi să aștept nota. Nu e bună, repede mai departe, în SuperBlog nu e timp de jelit după note. Ai pierdut timp cu asta, ai pierdut timp prețios pe care-l puteai folosi pentru documentare sau pentru o baie lungă, aducătoare de idei.

S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi?

De foarte multe ori. Uneori mă uit în jurul meu și văd bloggeri care doar cu asta se ocupă, care merg la evenimente, care știu mult mai multe. Văd ingineri, medici, oameni cu meserii și joburi serioase și mă simt o treaptă mai jos decât ei, eu, o vânzătoare la urma urmei. Sunt oameni care călătoresc mult, care au contact cu tot felul de oameni, de civilizații, de tradiții, practic lor le vine ușor să scrie despre mult mai multe subiecte. Pe când eu trebuie să îmi imaginez toate astea. În momentele astea simt că nu e locul meu în SuperBlog. Și îmi zic că data viitoare nu mai particip. Dar particip oricum.

Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, in special, în urma competiției?

Micile mele mari realizări sunt Galele. Am mai ieșit din rutină, am cunoscut și pe măsură ce au trecut anii am revăzut oameni dragi.

A blogului… hm. Am câștigat followeri. Sunt câteva fete (se-nțelege de ce nu sunt și băieți) care participă sau au participat la SuperBlog și îmi urmăresc blogul. Asta mă bucură foarte mult.

Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentului Dana la prima participare?

Femeie, nu te mai stresa aiurea!!!

Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare?

Știu că voi părea puțin narcisistă, dar în general îmi plac pozele pe care mi le fac eu singură, pentru că știu unghiurile care mă avantajează. Nu pot vorbi de una anume. Sau, hai să zicem că îmi plac fotografiile pe care mi le fac la serviciu, în fața parfumurilor. Acolo chiar sunt în Universul meu, sau cum îmi place mie să spun: „Între marginile mele, lumea mea fără de margini” (citat de Valeriu Butulescu). E muncă serioasă până scot o fotografie decentă, după standardele mele. Fiecare are propriile standarde, însă în ceea ce mă privește, o fotografie cu mine nu e suficient de bună dacă nu mă arată în cea mai frumoasă și flatantă ipostază. Până la urmă fotografia e o artă, cine ar vrea să îmi vadă unghiurile nasoale? Cine ar vrea să vadă o poză blurată, sau în care pică lumina fix pe ridul ăla urât de deasupra nasului?

Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ?

Nu am niciun proiect deosebit în perioada următoare. Încerc să mă apuc serios de cartea aia, dar nu îmi iese, n-am starea necesară. Poate că nu e momentul.

Legat de blog, tot încerc să trec pe domeniu, dar nu reușesc. Nu neapărat pentru că mi se pare mare investiția, dar nu o consider justificată în momentul ăsta.

La SuperBlog voi participa în continuare, desigur.

Îți mulțumesc, Dana, și abia aștept să vină primăvara cu o nouă ediție SuperBlog. Iar voi, când aveți nevoie de un parfum, un ruj sau o cremă de față, intrați pe blogul Danei pentru inspirație și păreri avizate.

Noi ne vedem în continuare, pe Facebook și pe Instagram.