Croazieră în Fournoi Korseon – senzații tari și o cazare inedită

Încă de anul trecut, când am vizitat insula Samos, aveam pe listă o croazieră în Fournoi Korseon. N-am reușit deoarece din Pythagorio către insula Fournoi este o singură cursă de ferry-boat, o dată pe săptămână.

Dar toate se întâmplă în viață cu un scop. Și nereușita vacanței în Samos, s-a transformat în cireașa de pe tort în Ikaria.

Croazieră în Fournoi Korseon – senzații tari și o cazare inedită

Dis-de-dimineață, adică pe la 8.30 (v-am spus că ikarienii nu sunt matinali), am coborât, cu bagajul făcut să mă întâlnesc cu Peter. Plecarea era programată la 11.30 din Agios Kirykos, iar din Gialiskari aveam de mers vreo oră și jumătate. Asta dacă am fi mers pe același drum pe care l-am făcut de la aeroport.

Însă Peter avea alte planuri. Să scurteze drumul și să-mi arate insula Ikaria de la nord la sud. În Evdilos, a virat la dreapta pe drumul spre plaja Seychelles, pe care, din păcate, n-am mai avut timp să o văd. Am mers prin munți și la bifurcația drumului spre Seychelles am făcut o oprire scurtă pentru poze.

Ne-am continuat drumul spre est, pe lângă livezi de măslini și tufe de thymari cărora le simțisem lipsa în partea de nord. Din când, în când, între localitățile Plagia și Xilosirtis am început să vedem de aproape marea și plajele pietroase.

Agios Kirykos, capitala insulei, ne-a întâmpinat veselă, animată cu faleza înțesată de taverne, bărulețe și cafenele.

La primul băruleț de lângă port, Peter m-a lăsat în grija prietenilor săi, uneori membri ai echipajului de croazieră și a mers să facă formalitățile la Autoritatea Portuară și Garda de Coastă.

Insula Ikaria se află pe drumul migranților care vin prin Turcia spre Europa de Vest și regulile de navigație sunt foarte stricte.

Timpul petrecut pe terasă cu cel mai proaspăt suc de portocale a constituit prilejul de a vorbi românește. Giorgios, proprietarul celui mai mare magazin de echipament pentru scufundări, a studiat în România Educație Fizică și Sport.

Senzații tari pe croazieră în Fournoi Korseon

La 11.30, împreună cu Peter și skipperul Leonidas, am urcat la bordul velierului Nafrakti și am pornit în larg. Am lăsat în urmă insula Patmos pe a cărei creastă se vede capela Sf. Ioan Teologul. Apoi am trecut pe lângă insula Samos.

Timp de o oră am mers împinși de vânt, fără ajutorul motorului. Vântul nu era foarte puternic și chiar m-am jucat un pic la cârmă. Pe măsură ce înaintam, vântul s-a întețit iar velierul a început să se încline când în dreapta, când în stânga. Peisajul era din ce în ce în ce mai frumos, dar niciun stabilizator de imagine nu mă ajuta să prind un cadru. Abia reușeam să mă țin pe picioare, dar să mai țin și camera.

Așa că m-am așezat cumințică pe banchetă, l-am lăsat pe Peter să potrivească velele și pe Leonidas să țină barca pe linia de plutire.

După o oră și jumătate, am acostat pe insula Thymaina, cea de a doua insulă locuită din arhipelagul Fournoi Korseon.

Fournoi Korseon (în traducere liberă „Cuptoarele Corsarilor), este un arhipelag format din 14 insule, dintre care doar sunt locuite. Fournoi este cea mai mare dintre ele, cu o suprafață de 34 km pătrați. Aici acostează ferry-boat, iar plajele sunt de o frumusețe rară. Cea de a doua, Thymaina, are o suprafață de 10 km pătrați și o singură plajă, Kampi. Pe care am acostat și noi.

Pricipala atracție a arhipelagului sunt cele 58 de nave scufundate, unele dintre ele încă din antichitate. Cea de a doua (prima pentru mine, căci scufundări nu fac) sunt fructele mare.

După ce m-am săturat de balăceală, la singura tavernă cu mesele și scaunele așezate pe plaja de nisip și pietriș, am mâncat cel mai proaspăt calamar.

M-am despărțit cu greu de plaja pe care în afară de noi mai erau doar două cupluri.

Însă aventura abia acum avea să înceapă. Dacă la dus vântul a fost cât de cât domol, la întoarcere și-a schimbat direcția și sufla cu toată puterea.

Peter alerga de colo să strângă pânzele, iar Leonidas ținea morțiș să taie valurile care să spărgeau în mii de picuri peste noi.

Cu fiecare val tăiat, Peter urla: „Leonida, nu-mi sparge barca!” Iar Leonidas, calm de parcă ar fi condus o mașină pe cea mai liberă autostradă, replica: „Vrei să acostăm în Agios Kirykos sau la Xilosirtis?”

Căci fără măiestria lui în ale navigației, acolo ne duceau valurile.

Timp de două ore cât a durat călătoria până în port, velierul nostru se înclina când la stânga, când la dreapta; când se urca pe valuri, când cobora sub ele. Mă în simțeam ca într-un carusel din copilărie și n-am simțit nici teamă, nici nesiguranță. Eram pe mâini bune. La cârmă era Leonidas care s-a aventurat anul trecut pe mare din Ikaria până la Constanța.

Ultima noapte în Ikaria, prima noapte pe yacht

După ce am ajuns în siguranță în port, Peter mi-a predat velierul pe care mi-am petrecut ultima noapte de vacanță. Nu vă imaginați că a fost simplu. După ce am trecut în revistă cabinele unde pot dormi lejer 6 adulți, a urmat instructajul de supraviețuire: ferestrele, prizele, luminile, frigiderul și baia.

Leonidas m-a învățat care este structura de rezistență a catargelor, care sunt rigide și care nu. Astfel încât să pot țopăi în voie de pe barcă pe uscat și invers. La final, am constatat că asta este cel mai ușor, mai ales când se potolesc valurile.

Când petreci o noapte pe yacht sau mai multe, cel mai greu este să folosești baia. Trebuie să fii foarte atent cu cantitatea de apă pe care o consumi. Și nu pentru că s-ar goli tancul. Ci pentru că se umple baia și trebuie să dai la pompă ca Popeye marinarul. Barca nu se scufundă după un duș, dar se strică lemnul.

După atâtea senzații tari, la lăsarea întunericului, am constatat că am ramas singură nu doar pe yacht, ci în tot portul. Și nu vă imaginați că pune cineva lacăt.

Cu toate acestea am avut parte de cel mai lin și odihnitor somn. Căci nu mai adormisem legănată de când eram bebeluș.

Dimineață m-am trezit odată cu soarele ce se ridica de pe insula Patmos.

Dar despre asta, în episodul următor. Abonează-te la news-letter ca să afli primul. Până atunci, ne vedem pe Facebook și pe Instagram

Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.