Confesiunile unei mașini experimentate
Salut! Eu sunt Mitsubishi, Mitzo cum îmi spun prietenii. Sunt o mașină de teren și de mai bine de 10 ani colind insula Ikaria în lung și în lat cu sute de turiști. Sunt îndrăgostită de insula asta verde, cu munți care coboară până la mare, cu sate răsfirate și oameni destoinici. Dacă ar fi să pun hârtie toate amintirile din acești ani, aș scrie o carte: „Confesiunile unei mașini experimentate”.
Nu e lipsă de modestie, dar chiar am experiență și cu drumurile și cu oamenii. Așa cum drumurile Ikariei sunt când strânse și sinuoase, când line și largi, și oamenii cu care mă întâlnesc sunt diferiți.
Când am început excursiile prin insulă, aveam ceva emoții. Eram tânără, fără experiență, dar aveam o poftă de colindat că nimeni și nimic nu m-ar fi putut ține pe loc. Nu m-am aventurat de la început pe drumuri grele. M-am obișnuit încet, încet cu asfaltul și pantele abrupte. Am colindat toate plajele și toate satele. Am fost și la petreceri câmpenești, căci ikarienii sunt oameni care iubesc cântecul și dansul.
Confesiunile unei mașini experimentate
Apoi au venit niște tineri pasionați de mountain-bike. N-am să vă mint, dar aici este raiul bicicliștilor montani de toate vârstele. Nu mai puțin de 9 km de teren în mare plat, folosit în mod obișnuit de păstori. Traseul trece prin diverse habitate și peisaje, printre care: păduri, platouri, deșerturi cu bolovani, pâraie de munte, râpe și chiar poți să te întâlnești cu turme de capre libere.
Nu eram pregătită pentru așa ceva, dar nici nu puteam să refuz oamenii. Aici, în Ikaria, musafirii sunt la mare preț și trebuie tratați cu respect. Așa că am fost dotată imediat cu suporturi de biciclete. A fost o nebunie. Părinți, copii, bunici, i-am primit pe toți și i-am zgâlțâit puțin pe traseul off-road. După ce s-au plimbat cu bicicletele, li s-a făcut o foame lup. Tot pe drumuri de munte i-am dus la cea mai vestită cramă de pe insulă să guste specialitățile noastre și să se întremeze cu un pahar de vin.
După bicicliști, au apărut pasionații de astronomie. Avem pe insula Ikaria un platou extraordinar de frumos, aproape de cer unde stelele se văd mai frumos decât în oricare observator astronomic. Platoul Erifi este arie protejată Natura 2000 pentru o mulțime de specii de păsări. Aici găsești natura în formă pură și este cel mai bun loc să admiri și apusul și răsăritul.
Este locul perfect să te reconectezi cu tine însuți și să faci o cură de detoxifiere de la tot ce înseamnă tehnologie și confort. Poți petrece o noapte sub cerul înstelat fără smartphone, fără electricitate și fără apă.
Pentru mine, a fost cea mai mare provocare căci o astfel de experiență necesită mult echipament. Aveam de dus un telescop performant, corturi, saltele, saci de dormit și provizii. Pe munte, noaptea se face frig, iar oamenii trebuie să se încălzească și să-și prepare hrana. Cât de încăpător ar fi portbagajaul n-au loc toate. Așa că, am făcut rost de o mică remorcă pe care am atașat-o cu un cârlig de remorcare Mitsubishi.
Sfaturile mele pentru un travel blogger
Anul trecut, m-am distrat pe cinste cu o bloggeriță din România. Ne-am plimbat împreună pe toată insula. A avut parte de o supradoză de adrenalină pe Platoul Erifi. Abia își ținea echilibul pe drumul accidentat și plin de bolovani. Se încăpățâna să fotografieze și să filmeze tot, dar abia ținea telefonul. Făceam slalom printre pietre și, din când în când, ne apropiam și de prăpastie.
Mi-a mărturisit că n-ar avea curaj să vină cu mașina ei pe aici. Și nici n-ar sfătui pe cineva să se aventureze singur. Am liniștit-o și i-am câteva sfaturi pe care să le împărtășească cititorilor ei.
Înainte de a veni în Ikaria, vizitează magazinul AutoGedal. Este un partener de încredere la drum și te ajută cu tot ce ai nevoie pentru mașina ta. În primul rând, echipează mașina cu un scut metalic pentru motor. Fără el, nu vei descoperi Ikaria autentică și ar fi păcat. I-ați și o cutie portbagaj. Niciodată nu știi când ai nevoie de spațiu suplimentar. Ai grijă de mașina ta și ea îți va răsplăti eforturile.
Articol scris pentru SuperBlog