Circuit în Ciclade pe cont propriu – Milos & Sifnos

După ce vara trecută am colindat de una singură, în lung și în lat, insula Ikaria, pentru toamna 2020, a „ieșit” un circuit în Ciclade, împreună cu mama mea. Spun a ieșit pentru că nu era în plan nici pe departe. Când ne-am întors din Atena, ne gândeam serios la un circuit în insulele Saronice, câte trei zile în Poros, Aegina și Agistri. Însă anul 2020 a fost unul atipic pentru turism și toate planurile au trebuit regândite.

Pe la sfârșitul lui Ianuarie, când SARS-CoV-2 încă nu trecuse granițele Europei, am luat bilete de avion București – Atena și retur, cu plecare în 14 Iunie. După ce a început nebunia Covid19, ne-am trezit că Grecia se redeschide pentru turism din 15 Iunie, iar insulele, abia de la 1 Iulie. Așa că am schimbat biletele de avion pentru Septembrie și ne-am orientat către insulele Covid free, Milos și Sifnos, din Cicladele de Vest.

Circuit în Ciclade – 10 zile în Milos și Sifnos

Circuit în Ciclade – pregătiri preliminare

Deși insula Milos are aeroport, am ales să facem trecerea dintr-un loc în altul cu feribotul, să nu fim nevoite să ne întoarcem pentru zborul retur. Biletele de feribot le-am luat în Iunie, de pe ferryhopper, și am avut o reducere de 30%.

În luna August, am completat formularul online pentru Grecia și ne-am programat pentru testul Covid19 la Clinica Sante din Bragadiru. Vineri dimineață am fost la recoltare, sâmbătă dimineață am avut rezultatele online, în limba în engleză, semnate și parafate. Duminică seară eram la bordul aeronavei Airbus A320-200 al companiei Aegean Airlines.

Ziua 1: București – Atena – Pireu

La Otopeni, totul a decurs foarte repede și aeroportul era de-a dreptul pustiu. Câteva standuri cu senvișuri, cafea și răcoritoare, un loc de fumat arhiplin și neaerisit, ca de obicei, și câteva magazine cu suveniruri kitchoase și exagerat de scumpe.

La poarta de îmbarcare, am constatat că eram singurele fraiere cu teste. Ceilalți, ori erau în tranzit prin Otopeni, ori în tranzit prin Grecia spre alte destinații.

La bordul avionului, am avut senzația unei aeronave private. Din cele 180 de locuri la clasa Economy, au fost ocupate fix 18. Am avut spațiu suficient și ultra distanțare. Totuși, am avut un sentiment de tristețe și am conștientizat un pic dezastrul prin care trece sectorul turistic.

Serviciile la bord nu au diferit foarte mult de perioada anterioară. Deși am fost informată că accesul la bord se face cu un singur bagaj (în mod obișnuit ai dreptul la un troller de 56 cm și un rucsac de 45 cm), toată lumea a avut cele două bagaje obișnuite.

În loc de bomboane pentru prevenirea înfudării urechilor, am fost întâmpinați cu șervețele dezinfectante. Degeaba, nu se pot mesteca.

Revista de shopping la bord nu mai era în buzunarul scaunului, ci oferită la cerere, de însoțitoarele de zbor.

Nici cateringul nu a avut prea mult de suferit. Un senviș ambalat, ca de obicei, ceva dulce și o sticluță de apă plată la o,33ml. În plus, cafea sau suc în pahar de carton. Singura diferență față de anii trecuți a fost că nu au existat suplimente la băuturi.

După o oră și jumătate am aterizat și am fost excluse de la testarea suplimentară.

Pentru transferul de la aeroport la hotel, dacă aș fi călătorit singură, n-aș fi avut nicio apăsare să iau autobuzul expres X96 sau chiar trenul. Însă n-am vrut să o supun pe mama, un venerabil senior 70+, unui asemenea supliciu. Am aranjat din țară un transfer privat cu Athens Transfers & Tours și, în circa o oră eram la hotel.

Citește și Transportul public în Atena

Zilele 2 – 5: Circuit în Ciclade – Insula Milos

Primul circuit în Ciclade (căci îmi mai doresc unul) a început dimineață, la ora 7.30, la bordul feribotului Speedrunner III al companiei Aegean Speedlines. Nu înainte să facem safteaua unei vânzătoare de covrigi care își pusese căruciorul la Poarta 7 a portului Pireu.

La îmbarcare, ne-a fost măsurată temperatura și, pe lângă biletele de feribot, am prezentat declarațiile pe proprie răspundere cu privire la Covid19. Acestea au fost reținute de personalul navigant. Ca să câștig timp, le-am descărcat înainte de plecare, de site-ul transportatorului. Unii nu le-au avut și le-au completat atunci, pe loc.

Ferbibotul, la fel de pustiu ca și avionul, cu o încărcătură de maximum 15%. Locuri pe alese, distanțare și 4,5 ore de mers pe apă. Există și fast-ferry care merge direct și ajunge în doar 2 ore, dar este mai scump și confortul mai scăzut.

Citește și Ponturi pentru călătoria cu feribotul spre insulele grecești

Pe la prânz, am debarcat în Adamantas (sau Adamas), principalul port al insulei și cea mai dezvoltată localitate din punct de vedere turistic. Aici este cap de linie pentru autobuzul local care face legătura cu toate destinațiile importante din insulă. Tot aici este cartierul general pentru taxiuri.

Nu este cel mai frumos oraș, dar este cel mai bine amplasat, fie că alegi să te deplasezi cu autobuzul, cu mașina ta sau cu una închiriată.

Milos este o insulă vulcanică al cărei peisaj de coastă se schimbă cu o rapiditate uimitoare. Are peste 70 de plaje cu nisip, pietricele și stânci. Cele mai multe și spectaculoase sunt inaccesibile terestru. Chiar și pentru unele accesibile de pe șosea trebuie depus ceva efort pentru a ajunge pe nisip sau pe pietre.

Întrucât vremea nu a fost grozavă decât într-o singură zi, plaja a trecut pe locul al doilea și ne-am concentrat pe plimbări lungi prin satele insulei.

Plaka este capitala insulei, cocoțată pe un deal în vârful căruia tronează un castel venețian. Străduțele întortocheate sunt numai scări și rampe de marmură. De la castel sau de la oricare tavernă cu vedere la mare se vede cel mai frumos apus.

Tripiti și Triovasalos sunt alte două sate pitorești în care să te pierzi ore întregi pe străduțe, să mergi pe urmele lui Venus din Milos și să cobori în vechile Catacombe.

Mi-a plăcut foarte mult Pollonia, cel de-al doilea port al insulei de unde se poate pleca într-o croazieră de o zi spre insula vecină, Kymolos.

În singura zi cu soare și fără vânt, am ieșit pe mare, la bordul unei velier. De dimineață, de la 9.30 și până la 20.30, am navigat de jur-împrejurul insulei, am văzut toate plajele, grotele și formațiunile bizare dăltuite de apă și vulcani. Am acostat timp de o oră și pe una din plajele insulei Polyegos, o mică insulă nelocuită, cu ape de un albastru ireal.

Cele patru zile petrecute în Milos au trecut foarte repede și s-au încheiat apoteotic: furtună, ploaie, fulgere și trăznete. Am avut totuși noroc că până ne-am îmbarcat pentru Sifnos, a stat ploaia.

Zilele 6 – 9: Circuit în Ciclade – Insula Sifnos

Nu același noroc l-am avut la debarcare unde ploua cu găleata. La fel ca și în Milos, am ales cazare în portul Kamares. Considerentele au fost aceleași, să avem posibilitate de mișcare și cea mai bună infrastructură turistică.

Prima zi pe insula Sifnos a fost mohorâtă și ploaia s-a oprit după ora 15.00. Nici nu s-a pus problema de plajă sau baie. Dar a fost un bun prilej să ne plimbăm și să descoperim două taverne deschise tot timpul anului și, evident, preferatele localnicilor.

Nisipul ud și rafalele puternice de vânt ne-au ținut departe de plajă și în zilele următoare. Nu și de satele de munte și traseele de drumeție pentru care mica insulă din Cicladele de vest este destinația preferată a hikerilor din toată lumea.

În următoarele trei zile, am luat la pas trei sate de munte din Sifnos: Artemonas, Apollonia și Kastro.

Apollonia este capitala insulei din anul 1936 și se întinde, în amfiteatru, pe trei dealuri. Numele satului este legat de cultul zeului Apollo.

Artemonas este cel de-al doilea sat ca mărime și punctul de plecare a traseelor de drumeție. Pe poteci de pământ sau pietruite se poate ajunge în fiecare colțișor al insulei, la plaje sau tot la munte.

Kastro, fostă capitală până în anul 1836, este o cetate medievală fortificată încă locuită. Intrarea în sat se face pe scări, pe sub o arcadă de piatră. Străduțele sunt înguste, legate între ele de mici poduri de lemn sau scări. Nu circulă vehicule și tot satul este un muzeu de artă cicladică în aer liber.

Ziua 10: Pireu – Atena – București

Ce-i frumos se termină repede, dar circuitul în Ciclade parcă a fost mai scurt decât un sejur. Dacă ar fi fost și vreme bună pentru plajă, cred că n-aș fi atins nici jumătate din obiectivele propuse.

Ne-am întors în Pireu cu același feribot și drumul a durat doar 3 ore și jumătate. Parcă să ne facă ciudă, a ieșit și soarele, s-a domolit și vântul.

În Pireu am ajuns pe seară când personalul navigant a decis ca a doua zi să facă o mică grevă.

Am dedicat o zi întreagă principalului port al Greciei și am constatat că mi-a plăcut mai mult decât Atena. Exceptând partea dintre metrou și port, Pireul este un oraș frumos, curat, vibrant, cu o mulțime de obiective turistice: muzee, biserici, teatre. Motiv pentru care am trecut în bucket-list un city-break în Pireu.

Dacă la dus avionul a fost mai mult gol, la întoarcere a fost aproape plin, fiind liber doar ultimul rând. O parte din pasageri erau turiști care se întorceau din vacanță și o mare parte, studenți greci care veneau în România.

Tu cum vezi un circuit în Ciclade? Ce insule alegi și câte zile ai vrea să stai?

Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut articolul, share pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram.

Nu uita să te abonezi pentru că urmează alte povestiri din circuitul prin Milos și Sifnos.