Cazare în Milos – coșmarul de la Milos Garden
Anul 2020 a fost plin de restrecții și provocări care au pus sub semnul întrebării vacanțele plănuite cu multă grijă și cu mult timp înaite. Condițiile de călătorie în Grecia s-au shimbat de la o săptămână la alta. Dar cea mai mare provocare a fost să găsesc o cazare în Milos care să corespundă în mare măsură criteriilor mele.
În primul rând, am căutat opțiunea de anulare gratuită cât mai aproape de ziua sosirii. Să fie aproape de port, de stația de autobuz și de celelalte facilități (magazine, taverne, farmacie). Să aibă o kichinetă cu minimum necesar. Să aibă un scor pe booking de cel puțin 8. Din principiu, un scor de 6 – 7 pe booking nu se face din 10 la curățenie. Și, nu în ultimul rând, prețul să nu depășească 60 de euro/noapte.
Cazare în Milos – așteptări vs realitate
Nu mică mi-a fost mirarea să constant că în a doua jumătate a lui Septembrie, prețurile la cazare în Milos sunt similare celor din luna August. Dacă în alte zone ale Greciei prețurile au fost simțitor mai mici față de anii trecuți și gradul de ocupare scăzut, aici totul a fost deschis și ocupat 100%.
După căutări îndelungi, m-am oprit la Milos Garden, un complex de studiouri situat în Adamas, la mică distanță de facilitățile menționate mai sus și mai departe de plajă.
Complexul dispune de studiouri simple cu frigider și cană fierbător și studiouri cu kichinetă. Întrucât călătoresc doar cu bagaj de mână, în care nu pot luat un cuțit și pe care nu vreau să-l încarc cu lucruri inutile, am ales studioul cu kichinetă. Am cerut în mod special să fie la parter deoarece nu voiam ca mama mea să aibă grija scărilor destul de periculoase.
Check-in cu peripeții
Am ajuns pe prima insulă din Ciclade undeva în jurul orei 13.00, iar check-in-ul ar fi trebuit să aibă loc la ora 15.00, potrivit normelor impuse de pandemia Covid 19. Știam lucrul acesta și, văzând aglomerația de pe insulă, nu-mi făceam vise că ne vom caza mai devreme.
Am mers, totuși, spre cazare, în speranța că vom putea lăsa bagajele și să mergem la masă. Nu aveam nevoie de GPS, dar l-am lăsat pornit pentru că am experiența unităților de cazare în Grecia care nu sunt semnalizate în niciun fel, iar vecinii le cunosc mai mult după numele proprietarului, decât după denumirea comercială.
Când Google.maps m-a anunțat că am ajuns la destinație, am avut un șoc. Teoretic (adică din fotografiile de prezentare) ar fi trebuit să fie o grădină cu banani și trandafiri în mijlocul căreia tronează Venus din Milos. Practic, era un gard înalt din stuf, care stătea să cadă, banani uscați și bălării care o acopereau cu totul pe Afrodita. Efectiv nu i se vedea nici măcar cocul, drept pentru care am presupus că am ajuns în altă parte.
Am intrat totuși, m-am uitat cu atenție, am traversat până în partea cealaltă și am ieșit în strada principală, cu magazine și farmacie. Nu m-a tras nimeni de mânecă, nu m-a întrebat nimeni de sănătate. După ce am sunat-o pe proprietară și mi-a confirmat că acolo trebuia să fiu, a răsărit un bătrânel care mi-a spus că nu e gata camera, dar pot să-mi las lucrurile și să revin peste două ore.
Uite camera, nu e camera
Trec peste faptul că mi-am lăsat bagajul într-o magazie în care stăteau de-a valma lenjerii murdare și lenjerii curate. Așa ceva este inadmisibil și în condiții obișnuite.
Ne-am plimbat prin oraș, am mâncat și am luat la pas toate magazinele din oraș.
Când ne-am întors, o fătucă de 16 – 17 ani (fiica proprietarei), depășită total de situație, mă anunță senină și cretină că încă nu e gata camera. Era ora 16.00. Deja oboseala își spunea cuvântul și răbdarea se epuiza puțin câte puțin.
Am explodat la ora 17.00 când am primit un studio simplu, fără kichinetă, la etaj și care avea un preț mai mic decât cel pe care urma să-l plătesc. Explicația a fost simplă „am crezut că vreți o cameră dublă, nu știam că vreți cu kichinetă.”
Cu ultimele resurse, am sunat la booking, le-am explicat situația și le-am cerut să-mi caute altă cazare în împrejurimi. Răspunsul lor nu a fost nici pe departe în favoarea mea. Motivul, proprietarul a comunicat că check-in-ul s-a făcut la ora stabilită, dar am refuzat camera și am cerut alta.
Cu chiu cu vai, am reușit să ne cazăm în camera rezervată abia la ora 18.00.
Milos Garden – o cazare mediocră
În linii, mari, camera corespunde descrierii. Este mare, cu paturi și perne confortabile, bine dotată și utilată, aer condiționat și internet foarte bun.
Baia este obosită rău de tot, iar tot complexul necesită rapid reparații capitale.
Merg să fac un duș și constat că am un singur prosop, pentru baie. Dacă vreau să mă șterg pe păr, pe față sau doar pe mâini, îl folosesc tot pe ăla. Dau drumul la apă, sloi și galbenă. Inspectez „cosmeticele de baie gratuite” și găsesc trei tubulețe cu șampon. Nu tu săpun, nu tu gel de duș.
În sfârșit, apa începe să capete culoare normală și să se încălzească. Doar atunci, că după aceea n-am mai văzut. Zic să deschid geamul, să nu intre aburul în cameră. N-aveam scară, iar geamul era undeva la limita superioară a tavanului. Dacă n-ai peste 2 metri, nu ajungi la el.
Că la ușa de la balcon nu era plasă de insecte, nu m-a surprins. Dar am constatat că oblonul nu se poate încuia. Nu mi-a convenit că în timpul zilei trebuia să închid ușa de la balcon, în loc să fi închis doar oblonul și să am aer în cameră. Motiv pentru care, aerul condiționat a mers aproape non-stop.
Despre curățenie, este altă poveste. Praful dintre lamele oblonului cred că n-a mai fost curățat de când s-a construit clădirea. Plita electrică, pe care n-am folosit-o, era plină de praf, cafea și grăsime.
„Vederea la grădină” era de fapt la acel gard de stuf și la o magazie sordidă. Bine, și grădina propriu-zisă abia în penultima zi a fost un pic tunsă ca să mai respire statuia. În rest, frunze și fructe moarte pe jos, numai bine să-ți frângi gâtul dacă aluneci pe ele.
Până în ultima zi, balconul a fost cel mai plăcut loc, exceptând „priveliștea”. Numai că în ultima noapte, am avut parte de o ploaie torențială, iar dimineața am constatat că balconul de la etaj stă să cadă peste noi sub greutatea apei.
Concluzii de final după patru nopți de cazare în Milos
Fiecare experiență, plăcută sau nu, este o lecție. După peripețiile din Milos, am învățat multe. Chiar și cineva cu experiență poate, din când în când, să o dea în bară, nu-i așa?
Unde am greșit eu?
N-am citit cu atenție toate comentariile de pe booking, în special pe cele negative. Dacă o făceam, aș fi știut că puștoaica este de o obrăznicie crasă, iar faza cu o cameră mai ieftină decât cea rezervată este o practică, nu un accident.
M-am bazat pe buna-credință a proprietarei, fără să mă asigur că este la fața locului și are grijă de clienți.
Pe de altă parte, mi s-a confirmat că pot să înțeleg și să tolerez multe, mai puțin minciuna și obrăznicia.
Nu sunt pretențioasă. O cameră curată, un pat, o baie și un loc unde să-mi fac o cafea și un senviș sunt suficiente.
Dar, dacă tu nu poți, nu vrei sau n-ai chef să angajezi personal calificat și să faci niște minime investiții pentru siguranța oaspeților, eu de ce ar trebui să plătesc prețul pe care mi-l ceri?
Pot să înțeleg că apa din insule nu este grozavă și singurii care investesc în filtre de calitate sunt cei de la baruri și taverne. Nu riscă niciunul să-ți dea o cafea sau o limonadă cu nămol. Dar ai putea să iei unul obișnuit, să nu mă spăl cu nisip. La fel, dacă pretinzi un preț de luna August, asigură-te că apa este caldă în fiecare zi. Că, deși Septembrie mai este numită „vara cea mică”, după data de 15, cam toți grecii încep să se pregătească de iarnă.
Iar dacă astea sunt prea mult, nu mai deschide. Anul ăsta, mulți proprietari care și-au dat seama că nu pot face față, n-au deschis. Și-au luat ajutorul guvernamental și au scăpat de griji. Dar poate că ei sunt acreditați de Ministerul Elen al Turismului, plătesc taxe, în timp ce tu nu? Că nu ți-am văzut plăcuța EOT care atestă că ești îndreptățită să faci turism.
Din păcate, există și astfel de oameni pentru care contează doar câștigul. Din fericire, dacă mă voi întoarce cândva, voi alege orice altă cazare în Milos, mai puțin pe aceasta.
Tu ce așteptări ai de la o unitate de cazare?
Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut articolul, share pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram.
3 Comments
Diana
Urâtă experiență! Cred că o cameră curată și o gazdă cu cei 7 ani de acasă e minimul necesar…
Almona Calatoreste
Evident. Mai mult ca sigur, complexul de studiouri nu reprezintă principala sursă de venit a cucoanei. Mi se pare revoltător să lași tot greul pe un copil de 16-17 ani care merge și la școală, iar tu să nu te arăți nici măcar o dată.
Diana
Chiar e…