Călătoria cu avionul spre și dinspre Insula Samos

Alarma ceasului deșteptător sună prelung. Este ora 2.00 noaptea și oamenii normali dorm cu vise. Eu, însă, trebuie să mă trezesc ca să ajung la timp la aeroport. La ora 7.00 decolează cursa charter TAROM și începe călătoria cu avionul spre Insula Samos.

Check-in-ul începe la ora 5.00, însă drumul până la aeroport este destul de lung, nu-l cunosc și trebuie să fac un ocol să las mașina în parcarea pe termen lung. Am rezervat un sejur în Grecia, Insula Samos în luna Aprilie și n-am găsit niciun binevoitor să mă ducă la aeroport, dis-de-dimineață. De taxi, nici nu se pune problema. Chiar dacă ar veni la comandă, m-ar costa o mică avere. Pentru că nu-mi place să las lucrurile la voia întâmplării, am rezervat un loc de parcare și m-a costat 103 lei pentru o săptămână. O cursă dus-întors cu taxiul m-ar fi costat dublu.

După ce am mai verificat o dată actele mașinii, documentele de călătorie și portofelul, m-am pus în mișcare. Nu înainte să pornesc GPS-ul, just in case. Primul lucru pe care mi-l spune Ioana este să mă îndrept spre est. Iaca poznă! Cerul e înnorat, așa că ciuciu Steaua Nordului. Și nici nu mă dau jos din mașină să mă apuc să caut mușchi pe copaci. Îi închid gura și mă orientez după indicatoare. Șoseaua e liberă. Pe drum, doar eu și taximetriștii. Tipul de la parcare îmi spusese că după aeroport, este o benzinărie Rompetrol pe lângă care trebuie să fac dreapta și ajung la fix. Greșit. Sunt două benzinării Rompetrol, iar cea bună este ultima. La intrarea în parcare, l-am sunat din nou, că nu păreau a fi locuri libere. Mi-a răspuns imediat, întrucât deja mă văzuse pe cameră. Am așezat mașina, am dat jos bagajele, am urcat într-un mini-van și în 5 minute eram la terminalul „Plecări”.

Călătoria cu avionul spre Insula Samos

Ca de obicei, eu trebuie să fiu prima care ajunge la locul de întâlnire, chiar înaintea reprezentantului agenției. Pe Aeroportul Henri Coandă, o vânzoleală și o forfotă că la un moment dat am amețit și simțeam că îm vine să vărs. Luasem, preventiv, câteva cubulețe de ghimbir confiat împotriva răului de mișcare. Nu aveam niciun chef să repet experiența din călătoria cu avionul spre Zakynthos. La ora 5.00 fix s-a deschis ghișeul de check-in și totul părea că degurge bine. Doar părea. Puștiulică  se mișca în patru viteze: încet, încetișor, pe loc și deloc. Media de timp pe pasager: 15 minute. Măcar am obținut locuri alăturate, dintre care unul la fereastră. Ca să ne treacă timpul mai ușor și pentru că eram primii turiști pe zborul charter București – Samos operat de TAROM și Paralela 45, am primit niște fursecuri foarte bune și foarte frumos ambalate.

La ora 7.30, am decolat, în sfârșit. După ce am urmărit instructajul, au coborât ecranele pe care am putut vedea traseul: București – Veliko Târnovo – Canakkale – Samos. Din păcate, norii erau foarte groși și mai mult am intuit isulele grecești pe lângă care am trecut:  Limnos, Lesvos, Hios, Ikaria și Fourni. Zborul a fost foarte lin și lipsit de orice eveniment neplăcut. Să fi fost oare și din cauză că tot drumul am conversat cu reprezentanții agențiilor partenere care veniseră în info-trip?

Călătoria cu avionul dinspre Insula Samos

Cu o zi înainte de plecare, primesc un SMS de la Cristian, reprezentantul Paralela 45 care s-a ocupat de noi pe tot timpul șederii în Insula Samos. Recuperarea de la hotel urma să aibă loc la ora 6.45. Cam nasol, căci micul dejun îl serveau abia ora 7.00. Cei de la hotel au fost foarte drăguți și, la ora 6.30 pregătiseră deja cafeaua. N-am apucat să o savurez și să îmi termin țigara că m-a luat la zor taximetristul. Am încărcat bagajele și, în două minute am fost la aeroport. Nici aici check-in-ul nu a decurs fără peripeții, pentru că preț de câteva minute a căzut sistemul.

La controlul pașapoartelor, a fost show-ul de pe lume. Fiind zonă de frontieră cu Turcia și mulți turiști din spațiul extra-comunitar, controlul se făcea temeinic, la un singur ghișeu. La un moment dat, au venit ajutoare chiar la poartă și ne-au dirijat către controlul de securitate. Trecem pe lângă toată coada și începe să zghiere grecul de la ghișeu că vrea să ne verifice actele. Să mori tu! I-am explicat că facem parte din UE și ne-a lăsat în pace. Dacă la plecarea de pe Otopeni, fără să-mi dau seama, am urcat în avion cu o sticluță de apă pe care o aveam în rucsac și nu s-a prins nimeni, aici m-au pus să las în tavă și ochelarii de vedenie. În plus, am avut parte și de-o pipăială superficială.

Când ne-am terminat turul prin Duty-free și ne-am așezat cuminți la poarta de îmbarcare, aflăm cu stupoare că și de data asta avionul a plecat cu întârziere de la București. Deja începusem să fac strepezi, de somn, dar mai ales de frig. Cred că fixaseră aerul condiționat în aeroport  pe 12ºC. Poate că aș fi trecut ușor peste toate astea, dacă însoțitoarele de bord ar fi dat dovadă de puțin profesionalism. Peste una dintre ele, dacă răsturnam o pungă de zahăr, tot acritură rămânea. Nu sunt cârcotașă și, în niciun caz, nu caut nod în papură. Dar dacă nu poți să spui ceva intelingent, măcar taci inteligent. Mai bine să creadă lumea că ești prost, decât să o dovedești cu prisosință.

Toți eram netreziți (încă) și înghețați. Chiar mi s-a părut firesc ca unii să-și manifeste explicit nemulțumirea pentru întârziere. Mai ales că nu s-a datorat unor factori care ar fi pus în pericol zborul. În loc să zâmbească comercial profesionist și să îngaime o scuză, ne-a privit de la înălțimea tocurilor, ne-a apostofat și ne-a cerut ritos să spunem mersi că au venit după noi. Bine, nu-mi făceam iluzii că mă lasă acolo de tot, deși nu mi-ar fi displăcut. Însă erau în avion foarte mulți turiști veniți din străinătate și puteau pierde legăturile. Pilotul a făcut tot ce i-a stat în putință, a recuperat întârzierea și am ajuns exact la timp. Cealaltă, blondă și la propriu și la figurat, n-a putut să-și țină gura la aterizare și a crezut că „mă taxează” dacă se laudă cu performanța altuia. De regulă, nu mă pun cu prostul, c-are mintea odihnită, dar nesimțirea n-o trec cu vederea. Drept pentru care i-am explicat zâmbind că nu primește premiu pentru că și-a făcut datoria, ci doar salariu.

Scurtă escală în insula Lesvos

Cel mai frumos moment din călătoria cu avionul spre și dinspre insula Samos, a fost o escală de 25 de minute pe aeroportul din Mytilini. Schimbul de serii s-a făcut rapid și ni s-au alăturat și reprezentanții agențiilor partenere care își încheiau info-trip-ul. Atât de mult mi-a plăcut insula Lesvos (cât am văzut din avion) că mă bate gândul de un sejur complet. Mai ales după ce am primit informații „la cald” de la cei care tocmai încheiaseră vacanța în insula poetei Sapho.

Voi ce experiențe ați avut în călătoriile cu avioaneleTAROM?