Bucătăria prin ochii copilului de ieri – Leapșă

Când deja rămăsesem în pană de idei pentru articole, m-am trezit cu o leapșă faină de tot. Deși m-a luat pe nepregătite, am scormonit prin aminitri și am scos la iveală bucătăria prin ochii copilului de ieri.

Când bunica/mama gătea, treaba mea era să… ling crema de pe tel și de pe castron. Cred că toți copiii fac asta, dovadă că și Diana făcea la fel. Apoi tăiam biscuiții sau fursecurile cu formele speciale. Mai târziu am început să împăturesc sarmele și să umplu ardei sau roșii.

Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii/mamei este… acela de miciunele. Lungi, crocante, sub formă de fundițe, mă transformau în sfârlează care ateriza cu mâinile fix în castronul plin.

Gustul care face cu mine acelaşi lucru… scorțișoara. Era omniprezentă în bucătăria copilăriei mele. În plăcinta cu mere și cu dovleac. Peste orezul și grișul cu lapte. Chiar și în ardeii umpluți sau pulpele la cuptor.

Dacă ar fi fost după mine, aş fi mâncat toată ziua numai… ouă ochiuri și înghețată. Când eram mică, eram atât de sclifosită la mâncare că alerga bunica după mine cu mâncarea ca Mammy după Scarlet.

Deşi când eram copil mâncam cu poftă, acum nu aş mai putea mânca… unt. Îmi place untul, dar când eram mică, o pândeam pe mama când venea de la piață. Scotoceam în sacoșă, luam pachetul de unt și mușcam din el ca din măr.

Deşi ştiam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obişnuiam să… fur morcovii și să-i ronțăi. Unele obiceiuri nu se pierd niciodată. Și acum, decât să ronțăi chipsuri ori sticksuri, prefer un morcov. Să modelez o bilă de aluat, să-mi bag degetele în compoziția pentru sarmale. Să ronțăi cotoarele de varză crudă sau murată și, de ce nu, să simulez o ninsoare din punga de făină.

Cea mai pregnantă amintire din bucătăria bunicii/mamei… În casa bunicii se gătea destul de des pește. Când bunicul venea din voiaj, petrecea zile întregi pescuind pe dig. Curăța bunica la guvizi, stavrizi și hamsie ca la hala de pește. Hamsiile tăvălite prin făină, lipite câte 4 – 5 de codițe și bine prăjite erau preferatele mele. Le mâncam ca pe semințe, cu tot cu oase. Pe mama o văd răsturnând clătitele cu o mișcare scurtă de încheietură. Plus că nimeni nu făcea torturi mai gustoase.

Cam așa se vede bucătăria prin ochii copilului de ieri. Dau leapșa mai departe către Mona și Angela.