-
Scrie un jurnal de blog explorator – Superblog 2023
Deși vara nu se lasă dusă, toamna încă nu și-a intrat în drepturi și gândul ne duce tot la vacanță, competiția Superblog 2023 bate la ușă ca în fiecare an, începând cu anul 2008. Și pentru că tot vorbeam de vacanță, anul acesta, organizatorii te invită să scrii un jurnal de blog explorator. Toată lumea spune că Superblog este cea mai longevivă competiție de blogging creativ și nu greșește absolut deloc. Se împlinesc 15 ani de la lansare și nici pandemia n-a reușit s-o tragă pe dreapta. Eu spun că pe lângă longevivă, este și cea mai frumoasă și completă întrecere între bloggeri.
-
Nuntă a la grec 3 – Familia Portokalos se întoarce
Toula, Ian, fiica lor Paris, mătușa Voula și mulți alții, într-un cuvânt Familia Portokalos, se întoarce într-o nouă comedie spumoasă, Nuntă a la grec 3. Cel de-al treilea episod al seriei, scris și regizat de Nia Vardalos, produs de Tom Hanks și Rita Wilson, a fost filmat exclusiv în Grecia, în zona continentală și în insulele Corfu, Syros și Paros.
-
5 plaje periculoase în Grecia
Grecia este una din cele mai iubite destinații de plajă. Milioane de oameni de toate vârstele și de pe toate continentele aleg să-și petreacă vacanța de vară pe plaje organizate, cu tot confortul sau în golfuri mici, departe de aglomerație.
-
Lagana – pâine fără frământare
Lagana este o pâine care nu necesită frământare și se face în Grecia în prima zi a Postului Mare. După o lună de Carnaval, jocuri și petreceri care se încheie cu Lăsata Secului, urmează Lunea cea curată (Kathari Deftera), prima din cele 40 de zile de post. Pentru Postul Mare, grecii frământă o pâine numită Sarakosti, sub forma unei femei cu șapte picioare și fără gură. Cele șapte picioare reprezintă cele șapte săptămâni de post și la sfârșitul fiecărei săptămâni se rupe câte un picior. Femeia nu are gură deoarece în timpul postului se spune că este bine să fii tăcut, să nu spui răutăți. Aceasta nu este destinată consumului,…
-
Cât de gratuit era învățământul în comunism?
De mulți ani, văd și aud nostalgici carene spun cât de esbulifantascomagic şi eminamente gratuit era învăţământul în comunism. Cât de frumosă era şcoala, cât de dedicate erau cadrele didactice şi cât respect de ambele părţi. Așa să fi fost, oare? Cât de gratuit era învățământul în comunism? Am intrat în clasa I în anul 1976 și am încheiat ciclul gimnazial în anul 1984. Examenul de bacalaureat l-am susținut în anul 1988. Pot să spun că sunt produsul acelor timpuri, fără pregătire preuniversitară în democrație. În prima zi de școală, am primit Abecedarul și manualul de Aritmetică. Slavă Domnului, erau gratuite, noi și singurele manuale de care aveam nevoie. Dar…
