
Bastarda Istanbulului de Elif Șafak – 3 cărți într-una singură
Despre cartea Bastarda Istanbulului de Elif Șafak am auzit numai lucruri bune. Ca de altfel, despre toate cărțile acestei scriitoare. Scriu rar despre cărți și doar despre acelea care răscolesc trăiri, sentimente sau amintiri.
De multă vreme n-am mai citit o carte pentru care să fixez o limită de pagini pe zi ca să n-o termin într-o noapte. Autoarea te prinde în mreje de la primele rânduri, iar firul narativ este atât de bine țesut că nu poți lăsa cartea din mână.
Bastrada Istanbulului – 3 cărți într-una singură
Deși auzisem multe despre această carte, până să îmi pice în mână, nu știam nimic despre subiect. Nu citisem vreo recenzie, nici nu discutasem pe marginea ei. A fost un lucru bun pentru că nu aveam așteptări și am descoperit-o așa cum mi s-a arătat.
Bastarda Istanbulului este o carte despre femei
În konakul familiei Kazanci locuiesc nu mai puțin de 7 femei din 4 generații. Petite-Ma este cea mai în vârstă și suferă de Alzheimer. Nu are amintiri și nu blesteamă.
Să nu blestemi lucrurile care cad din cer. Nici măcar ploaia. Orice ar cădea, oricât de tare ar turna, oricât de înghețată ar fi lapovița, nu trebuie să rostești niciodată vreo blasfemie împotriva celor pe care cerul ni le-ar putea hărăzi.
Bastarda Istanbuluilui – Elif Șafak
Gulsum este nora turcoaică ideală. Docilă și supusă, a dăruit familiei cinci copii, patru fete și un băiat. Își divinizează fiul și face tot ce este omenește posibil să-l scape de blestemul familiei Kazanci care curmă în mod misterios viețile bărbaților în jurul vârstei de 40 de ani. Îl trimite să locuiască în America. Chiar dacă asta ar însemna să nu-l mai vadă vreodată.
Banu este singura fiică a lui Gulsum care, într-o oarecare măsură, este căsătorită. Locuiește la konak împreună cu femeile Kazanci și își vizitează rar soțul. De cele mai multe ori ca să îi gătească ceva și să-i curețe casa. Feride este materialul didactic ideal pentru toate cabinetele de psihiatrie din Istanbul. Tulburările ei psihice au dat nume unor afecțiuni necunoscute până atunci. Cevrie își vede de slujba ei de profesoară.
Zeliha este oaia neagră a familiei, rebelă și non-conformistă. Cunoaște regulile de aur, argint și de bronz ale prudenței pentru femeile din Istanbul.
Regula de aur: Nu răspundeți niciodată când sunteți agresată pe stradă, fiindcă o femeie care răspunde sau, și mai rău, își înjură agresorul nu face decât să stârnească și mai mult entuziasmul acestuia!
Regula de argint: Când sunteți agresată pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care își pierde cumpătul în fața agresiunii nu face decât să-și înrăutățească situația!
Regula de bronz: Când sunteți agresate pe stradă, mai bine dați uitării întregul incident de îndată ce vă reluați drumul, pentru că, dacă vă gândiți toată ziua la el, nu faceți decât să vă distrugeți nervii!
Bastarda Istanbului – Elif Șafak
Cea mai tânără membră a familiei este Asya, fiica din flori a Zelihei. Copie fidelă a mamei sale pe care de când se știe a numit-o mătușă, Asya este rebelă, își petrece mult timp în Cafeneaua Kunde în compania unor figuri bizare. Și n-are nici cea mai mică pornire să-și cunoască trecutul sau tatăl biologic.
Bastarda Istanbulului – o carte despre suferință
De partea cealaltă a oceanului, într-o permanentă navetă între Arizona și San Francisco, crește Armanoush Tchakhmakhchian. Este fiica lui Basram, armean din diaspora, și a lui Rose, o americancă get-beget. Sătulă ca familia soțului să o considere odar (străină) și după nașterea copilei și să nu-i acorde locul câștigat, Rose divorțează, își ia fetița și se mută în Arizona, hotărâtă să se răzbune. Fetiței îi spune Amy, iar ea se recăsătorește cu un turc.
Oricât încearcă Rose să-i taie rădăcinile armenești, Armanoush iubește familia tatălui și vrea să afle cât mai multe despre trecutul îndepărtat și dureros al acesteia. Își petrece mult timp în Anoush Tree, o cameră de chat cu șapte membri permanenți, cinci greci și doi armeni. Subiectele sunt diverse, dar numitorul comun este dușmănia față de turci și genocidul asupra armenilor săvârșit de otomani în 1915 .
Oamenii care cred că faimoasa cârmuire otomană era dreaptă nu știu nimic despre Paradoxul Ienicerilor. Ienicerii erau copii creștini, capturați și convertiți de statul otoman, cărora li se dădea șansa să urce pe scara socială doar dacă erau dispuși să-și disprețuiască propriul popor și să-și uite propriul trecut.
Paradoxul Ienicerilor este la fel de relevant astăzi pentru orice minoritate pe cât era și ieri. Tu, copil al expatriaților! Trebuie să-ți pui iarăși și iarăși această întrebare veche cât lumea: care va fi poziția ta cu privire la acest paradox; vei accepta rolul de ienicer? Îți vei abandona comunitatea pentru a face pace cu turcii și îi vei lăsa să înălbească trecutul pentru ca, după cum spun ei, să putem trece cu toții mai departe?
Bastarda Istanbulului – Elif Șafak
După ce obține punctajul maxim la un „test” cu tema „ești armean dacă…”, Armanoush se hotărăște să plece singură la Istanbul, acolo unde se află rădăcinile suferinței familiei ei armene. Conștientă că nici mama nici tatăl nu vor fi de acord cu o asemenea călătorie, profită de statutul de copil cu părinți divorțați. Rose va ști că este la tatăl ei, în San Francisco, iar Basram va ști că este cu mama sa, în Arizona.
Bastarda Istanbulului – o carte despre arome
Cartea Bastarda Istanbulului nu are doar aromă de hârtie tipărită. Este un curcubeu de miresme ale bucătăriei armenești și turcești. Povestea miroase a scorțișoară, fistic, migdale, coji portocale și, uneori, de miel și ustoroi.
Cele 18 capitole denumesc ingredientele unui desert: ashure. Scorțișoară, boabe de năut, zahăr, alune prăjite, vanilie, fistic, grâu, semințe de pin, coji de portocală, migdale, caise uscate, sâmburi de rodie, smochine uscate, apă, stafide aurii, apă de trandafiri, orez alb. Chiar și cianura de potasiu este un ingredient al acestui desert ce curmă viața unui personaj.
Bastarda Istanbulului este un carusel de emoții, un du-te-vino între astăzi și demult, între ură, iertare, intoleranță și acceptare.
Tu cum ai citit Bastarda Istanbulului?
Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram.


6 Comments
Diana
Ador cartea aceasta și tot ce iese din mâna lui Elif, e o scriitoare cu mult har.
Almona Calatoreste
Cu siguranță voi mai citi și alte cărți ale autoarei. Mă bucur că am descoperit-o, chiar dacă mai târziu.
Georgiana Mihaila
Mi s-au tot perindat cărțile lui Elif Shafak prin fața ochilor pe internet, dar nu mi-am cumpărat până acum niciun volum de-ale ei. Dar cred că o voi face. Mă bucur că ai scris „la cald” despre acest roman, se simte că ți-a fost drag. ^_^
Almona Calatoreste
Foarte drag. Cred că la un moment dat o voi reciti. Sunt convinsă că nu am pătruns tot.
elvira
Acum 3 ani m-am îndrăgostit de Elif Shafak. Atunci am vizitat Konya și Mevlana lui Rumi și încercând să pătrund măcar cât un vârf de ac în neînțelese căi ale vieții marelui derviș, am citit „Cele patruzeci de legi ale iubirii” (pe care recunosc, ar trebui să o recitesc). Apoi după ceva timp m-am oprit la „Bastarda Istanbulului”. Da, merită citită, îți pune neuronul la cugetare adâncă..
Almona Calatoreste
Este prima carte de Elif Șafak pe care o citesc, însă vreau să mai citesc și altele.
Am pus pe listă „Cele 40 de legi ale iubirii”.