Baruri, gelaterii, cafenele în Pythagorio
Insula Samos are o frumusețe aparte. Am găsit-o diferită și deosebită de tot ceea ce credeam că știu despre Grecia și insulele grecești. V-am povestit pe larg despre vacanța mea în insula lui Pythagora și vă invit astăzi să descoperim baruri, gelaterii, cafenele în Pythagorio.
În plimbările lungi pe străduțele din Pythagorio am avut cele mai frumoase surprize. Pe lângă magazinele cu suveniruri și ceramică hand-made, am găsit cele mai autentice cafenele. Iar pe faleză și pe artera comercială cele mai bune baruri și gelaterii.
Baruri, gelaterii, cafenele în Pythagorio
Cafeneaua Π²
Așa cum vă spuneam în articolul Obiective turistice în Samos pe care nu ar trebui să le ratezi, Insula Samos stă sub semnul matematicianului și filozofului Pythagora. Astfel, pe strada Pythagora din Pythagorio, se află Cafeneaua Π².
Nu trebuie să faci mari eforturi să o găsești. E suficient să urmezi aroma cafelei proaspăt râșnită și vei ajunge în locul potrivit. Pe o parte a străzii, sunt mese și scaune afară, la umbră. Ba chiar și scaune de bar pentru cei care nu au timp să „descânte” o cafea. Pe cealaltă parte a străzii, locul este amenajat ingenios și cu foarte mult bun gust. Străduțele înguste și fără trotuare pun la grea încercare nu doar turiștii, ci și proprietarii de mici afaceri care sunt nevoiți să valorifice creativ fiecare colțișor.
De fiecare dată am ales să stau pe partea barului să mă pot bucura în voie de decorul neobișnuit. Chiar dacă am așteptat preț de o țigară și ceva două cafele grecești, așteptarea a fost răsplătită din plin. Am primit două cafele cu caimac, două feliuțe de chec cu lămâie delicios și două pahare cu apă rece și cuburi de gheață. Nu știu ce marcă de cafea folosesc, dar pot să spun că este extraordinar de gustoasă. Mi-a adus aminte de cafeaua la nisip care parfuma străzile Constanței când eram copil.
O cafea grecească nu se dă peste cap, din picioare, ca un espresso scurt
Nu degeaba se spune că italienii beau cafeaua în 10 secunde. În timp ce grecii se așează la Crăciun și se mai ridică la Paști. Cafeaua cu caimac se lasă să se răcorească singură, nu sufli în ea. Și după fiecare înghițitură, obligatoriu una de apă, să simți buchetul. Cafeau grecească trebuie „povestită”. După agora și biserică, cel mai bun loc de socializare este cafeneaua. Iar după ce ai savurat-o și ai povestit-o, musai să întorci ceașca. Cel mai bun exercițiu de imaginație este să deslușești zațul de cafea. Abia după ce ai îndeplinit tot ritualul, poți declari dacă ai băut o cafea bună sau nu.
Dina’s Bar
Cu Dina și mica ei afacere am făcut cunoștință pe plaja Potokaki. După ce am savurat, pe șezlongul confortabil, un frappe rece și consistent, pe la prânz mi s-a făcut foame. Cum nu prea aveam chef să merg până în Pythagorio la una din numeroasele taverne, am rămas la singurul bar de pe plajă. Oferta este limitată la sendvișuri și salate, bere, cafele și răcoritoare. Nu sunt fan sendvișuri decât la birou, așa că am optat pentru salate: Chef’s salad și Greek salad.
De data asta n-am greșit când am luat fiecare salata ei pentru că porțiile nu sunt atât de mari ca la tavernele clasice. Nouă ni s-au părut niște porții decente, din care să te saturi și pe care să le savurezi pe îndelete. Bineînțeles, cu răgazul cuvenit să mai arunci o privire spre mare, spre castel și la avioanele care vin și pleacă. Servirea a fost mai mult decât exemplară. În plus, ingredientele din salte se modifică în funcție de preferințele fiecăruia.
Gelateria Orange
N-am ajuns încă în Italia unde se spune că este cea mai bună înghețată din lume. Însă pe artera comercială din Pythagorio, am gustat-o pe cea care îmi place mie cel mai mult: înghețata de mastic. Prima oară am încercat aroma de mastic sub formă de șerbet. Masticul se găsește destul de greu și câteva grăunțe costă destul de mult.
Însă apropierea de insula Chios – principalul producător de mastic – face ca acesta să fie foarte răspândit în Samos. De dimineață până seara târziu, Gelateria Orange nu face față avalanșei de turiști dornici de o înghețată simplă, dublă, în pahar sau la cornet. Nu mai rețin cu exactitate de câte ori i-am trecut pragul, dar știu sigur că treceam prin fața ei de cel puțin patru ori pe zi, zi de zi.
The Theory Street bar
Faleza din Pythagorio este înțesată de baruri și taverne care mai de care mai atractive. Dacă în ceea ce privește tavernele și cafenelele am preferat străduțele laterale, pentru un cocktail bine făcut, faleza este locul ideal. La barul The Theory Street am ajuns chiar din prima seară. Acolo am făcut întâlnirea de grup cu ghidul. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera și personalul foarte prietenos.
Așa că am promis că vom reveni într-o seară să încercăm un cocktail. Bineînțeles că n-am putut să cer și eu ca un om normal Mojito sau Aperol Spritz, că tot e la modă. Am vrut să încerc din rețetele proprii și am tras lozul câștigător: Elders Tear. Este un cocktail pe bază de lichior de mere, lămâie, piure de fructe și…. șerbet de mastic. Ușor alcoolizat, fructat, cu decor de mentă și coajă de lămâie, se îmbină perfect cu chipsurile sărate.
Time out bar
Reîntâlnirea cu Dina a fost neașteptată, în seara dinaintea plecării. Ne plimbam pe faleză și căutam corabia piraților să ne luăm la revedere de la Lisa și echipajul său. Am auzit un „Hello” și am văzut-o pe Dina undeva în interiorul barului Time out pe care îl conduce fiul său. Ne-a ieșit în întâmpinare și m-a îmbrățișat de parcă mă aștepta de o veșnicie. Mergea perfect un cocktail de bun rămas așa că ne-am așezat la o masă „în primul rând”, de unde vedeam luminile orașului reflectate în mare. Nici aici nu m-am dezmințit și am testat imaginația barmanului într-un amestec de Amareto și piure de piersici.
Conversația cu Dina a fost mai mult decât plăcută. Deși era trecut mult de miezul nopții și ziua ei de muncă începuse dimineață devreme, deborda de energie. O invidiam un pic și, fără să scot un cuvânt, a răspuns la întrebarea nerostită: De unde atâta energie? Mi-a povestit că într-un an s-a atașat foarte mult de o ghidă dintr-o țară nordică. Cum o vedea, o lua în brațe. Tânăra a fost foarte surprinsă și a spus că este pentru prima oară când cineva care nu-i este părinte face un astfel de gest. Ei bine, Dina susține că oamenii cu sufletul deschis emană energie pozitivă. Astfel de gesturi permit transferul unei cantități enorme de energie care anihilează oboseala.
Nu mă pricep la astfel de lucruri, dar știu că cele două ore petrecute cu ea au șters definitiv supărarea pricinuită de un ospătar mojic.
Voi ce baruri, gelaterii, cafenele în Pythagorio alegeți?
Pentru sugestii și reclamații, comentați pe blog! Nu uitați să dați share pe Facebook să afle și prietenii voștri! Mă găsiți și pe Instagram.
10 Comments
Dincolo de nori
Am văzut multe cafenele grecești și da, ai dreptate. Grecii o tratează altfel. Frumos articol.
Dana
Cât e de frumos acolo! Mă faci să visez cu ochii deschiși.
Georgiana
Recunosc ca inca nu stiu sa beau o cafea. Ba prea multa, ba prea cu lapte… Dar zau daca am inteles acel pahar cu ala langa expresso…
Almona Calatoreste
După fiecare înghițitiră de cafea, iei una de apă. În felul acesta aroma cafelei se simte nealterată.
Mona
M-ai făcut să simt cafeaua, iar colțul călătorului arată extraordinar! Mastic nu am gustat niciodată, dar m-ai făcut curioasă. M-am plimbat alături de tine, tare frumos ai scris!
DanaC
Cred că am pe undeva sânge grecesc că tarw-mi place şi mie să descânt cafeaua. Cum ai scris”mă aşez la Crăciun şi mă ridic la Paşte”. Nu ştiam că acea cafea cu caimac se bea împreună cu apa. Iată am mai aflat ceva nou. Cu blogul tău mă simt pregătită să vizitez din nou Grecia.
Almona Calatoreste
Cafeaua se îndulcește puțin și se bea cu apă. Pentru că zahărul era scump, Sultana Hurem, bea cafeaua cu un cubuleț de rahat și un pahar cu apă.
Catalina Coman
Nici macar nu auzisem pana acum de mastic, dar inghetata aia arata demential. Cat despre cafea, ador sa o savurez in tihna, indiferent ca beau un esspresso scurt sau o cafea cu caimac.
Elvira
Bună o înghețată grecească acum pe căldura asta. Cu cafeaua mai greu ! La mine apă cât
mai puțină, și în stomac trebuie să rămână cafeaua neagră .
Almona Calatoreste
Buuună. Cu cafeaua e mai greu la București că simți cum fierbi. Acolo nici măcar nu transpiri.