Aventură 4×4 pe muntele Ypsarion
Cea mai inedită excursie pe care am făcut-o în insula Thassos a fost o aventură 4×4 pe muntele Ypsarion, cunoscută și sub numele de „jeep-trip”, „jeep-safari” sau „jeep-ride”. Pentru cei interesați, o astfel de aventură se poate desfășura în mai multe feluri:
- pe cont propriu: închiriați o mașină 4×4 (dacă n-ați ajuns pe insulă cu una) sau un ATV și străbateți insula în lung și în lat. Aveți avantajul că vă faceți programul și traseul cum vreți. Singurul dezavantaj este că nu veți avea un ghid.
- printr-o agenție locală: Aici sunt două variante: O caravană de mașini în care ghidul o conduce pe prima, iar celelalte, conduse de voi, o urmează. De regulă sunt mașini Suzuki Jimnny decapotabile, care ridică tot praful de pe drum și, proporțional, nivelul de adrenalină. Mai există o variantă, pe care am ales-o și noi și despre care am să vă povestesc în cele ce urmează.
Aventură 4×4 pe muntele Ypsarion cu Sonia și Stavros
Scotocind internetul, am descoperit un site grecesc care propunea jeep-safari pe muntele Ypsarion cu mașini Range Rover și cu șoferi profesioniști care îndeplineau și rolul de ghizi pe traseu. Perfect pentru mine întrucât șofatul nu e visul vieții mele. Iar condusul off-road al unei mașini pe care nu o cunosc s-ar putea transforma în coșmarul vieții. După un schimb de e-mailuri cu Sonia și Stavros, proprietarii firmei, am stabilit data excursiei și am făcut schimb de numere de telefon. Nu au solicitat avans pentru rezervare, ci doar când ajungem pe insulă să confirmăm telefonic. A fost un lucru extraordinar, deoarece chiar în prima seară m-a mușcat o viespe, picioarele mi s-au făcut butuci și puțin a lipsit să anulăm excursia.
Dimineață, la ora 10.00, în fața vilei din Potos unde eram cazați, a venit Sonia cu un Suzuki Jimnny și am mers până în Limenaria. Aici ne aștepta Stavros cu două mașini Range Rover aproape pline și am pornit la drum spre Kastro. Primii 2-3 km după Kalivia am mers pe un drum de piatră, apoi numai pe teren accidentat. Pe sensul nostru de mers eram doar noi, însă din sens opus veneau foarte multe mașini cărora trebuia să le facem loc. Era ultima sâmbătă din lună și localnicii se întorceau de la slujba oficiată în biserica din Kastro.
Aventură 4×4 pe muntele Ypsarion – satul Kastro
Satul Kastro, sau Koufo Horio (satul surd) a fost construit ca refugiu al locuitorilor de pe coastă în fața atacurilor piraterești. Este părăsit de multă vreme și se fac mari eforturi pentru a fi repopulat. Aici găsim o tavernă, câteva case de vacanță, mănăstirea Panagouda, biserica despre care vă spuneam și multe case părăsite.
Prima oprire am făcut-o la biserica mănăstirii, dar slujba se terminase deja și era închisă. Ca să nu avem senzația că am venit chiar degeaba, Stavros ne-a invitat să privim de aproape osuarul de lângă biserică. Inedit, dar o imagine destul de neplăcută, cel puțin pentru mine. Am trecut repede și m-am delectat cu priveliștea care se întindea peste munți, cu pâlcurile de măslini și pini. Ne-am urcat în mașini și am plecat spre cascadă.
Am parcat sus și am coborât la pas până într-o pădure desprinsă parcă din basmele cu zmei și vrăjitoare. Pe noi Sonia ne-a dus cu mașina pentru că picioarele mele umflate și vinete n-ar fi rezistat. Cascada nu este spectaculoasă, cel puțin după 20 iulie când abia curg trei firicele de apă. În schimb vegetația este splendidă.
Copaci cu rădăcinile ieșite la un metru deasupra pământului și scorburi care asigură fotografiilor ramă naturală. Umbră, aer proaspăt, apă rece de izvor, perfect pentru o evadare într-o zi toridă!
Aventură 4×4 pe muntele Ypsarion – acoperișul insulei Thassos
Ne întoarcem în parcarea ad-hoc și pornim spre acoperișul insulei Thassos, vârful Ypsarion, la o altitudine de 1204m. Drumul este accidentat și în scurt timp ajungem în punctul pe care localnicii îl numesc centrul insulei. Aici se află cel mai mare rezervor de apă de pe insulă care aprovizionează echipajele de pompieri în cursul incendiilor.
Vedem drumurile de pământ care duc spre Panagia, Theologos, Kinira și alte sate de pe insula Thassos. Dăm binețe caprelor care sunt peste tot, privim de sus drumul șerpuitor spre alte destinații și ajungem la o porțiune asfaltată. Bucuria noastră nu durează mult pentru că asfaltul dispare și apare. Povestea drumului ne-o spune Sonia. Prin anii ’80 s-a hotărât instalarea unui radar imens, a cărui bază încă se mai află pe munte și au început să asfalteze drumul pentru accesul utilajelor.
Locuitorii satelor Panagia și Potamia ar fi urmat să fie strămutați în alte zone, ceea ce nu le-a convenit deloc. Dacă negocierile amiabile cu autoritățile n-au avut rezultat, localnicii distrus în mare parte drumul. De câte ori îl refăceau autoritățile, de atâtea ori puneau oamenii târnăcopul pe el.
Într-un final radarul n-a mai fost instalat și drumul a rămas știrb. Am lăsat mașinile la baza mutentului și am urcat până sus de tot. Urcușul nu e greu, dar și dacă ar fi, priveliștea care se deschide în fața ochilor merită orice efort: Satele Panagia și Potamia, Golful Golden beach, iar în zilele senine, orașele Keramoti și Kavala.
Aventură 4×4 pe muntele Ypsarion – cascadele și lacul Maries
La coborâre, surprize-surprize! Sonia plecase, iar noi a trebuit mergem într-una din celelalte mașini (uite așa m-am plimbat și cu Range Rover). Ne aștepta pentru prânz la refugiul montan. Când am ajuns, sfrârâiau grătarele cu souvlaki (frigărui), în jar se coceau cartofi, iar la masă se pregătea salata grecească. Băuturile au fost Cola, Fanta și cafea. Nici aici viespile nu ne-au dat pace și chiar am urmărit-o pe una să văd ce face. A luat din zbor un cubuleț întreg de carne mult mai mare decât ea și dusă a fost.
După masă, ne-am reluat locurile în mașina cu care am venit și am plecat spre Lacul Maries. Oprim la prima cascadă și Stavros ne împarte dumicați de pâine să hrănim peștișorii. Cei mai curajoși fac o baie în micul lac format la baza cascadei. Încercăm să ajungem și la cea de a doua cascadă după ce țopăim peste niște bolovani, dar picioarele mele nu mai rezistă. Îi las pe temerari să meargă și să-mi povestească la întoarcere ce au văzut. Nu se mai încumetă nimeni căci arde soarele înfiorător și nu adie pic de vânt.
Ne așezăm cu toții, români (doar noi), britanici și sârbi, la umbră într-un foișor și stăm de vorbă de parcă ne cunoștem de o viață. Stavros ne povestește că este profesor de sport și a studiat în străinătate, dar când s-a ivit ocazia să se întoarcă în insula unde s-a născut, n-a stat pe gânduri. În cursul anului lucrează la Liceul din Limenaria, iar vara bate munții și plajele în jeep-uri cu turiștii.
La întoarcere am mers pe șosea până în Limenaria, iar la insistențele Soniei ne-am oprit la cabinetul medical. Mi-a văzut picioarele doctorița care este prietena ei și a constatat că doar antihistaminicul administrat cu două zile în urmă nu a fost suficient. M-a trecut pe antibiotice și unguent cu hidrocortizon cu antibiotic. După acest scurt popas am plecat spre Potos unde am ajuns pe la ora 17.00. Dacă v-a plăcut plimbarea mea și dacă n-ați experimentat o aventură 4×4 pe muntele Ypsarion vă recomand să încercați. Eu dacă voi mai ajunge vreodată în insula Thassos am să încerc și un beach-safari, tot cu Sonia și Stavros.