Orașul care nu doarme niciodată: Atena!

Răsfoind albumele cu fotografii vechi, de pe vremea când camera digitală era un vis frumos, am dat peste puținele poze din mini-vacanța la Atena. Nici acum nu-mi vine să cred că au trecut aproape 14 ani de atunci. An de an, în preajma Anului Nou, fac câte o incursiune în pușculița cu amintiri din  vacanța de iarnă pe tărâmul Greciei. Deși sfârșit de decembrie, cu temperaturi negative și fulgi răzleți pe la noi, Atena ne-a primit întunecată, dar caldă. După un drum lung pe Egnatia Odos și un scurt popas la Termopile, am intrat în Atena pe bulevardul Acharnon, unul dintre cele mai lungi ale capitalei elene și ne-am îndreptat către Piața Omomia la hotel. Străduța pe care se află hotelul este atât de îngustă și balcoanele caselor atât de aproape de marginea trotuarului, încât atunci când autocarul a virat stânga ne întrebam cu toții dacă ia balconul sau îl lasă acolo. Nu l-a luat, dar pentru o fracțiune de secundă am avut senzația că putem să dăm mâna cu locatarii. Debarcarea s-a făcut destul de repede pentru că staționarea este foarte dificilă, în pofida faptului că este o stradă cu sens cu sens unic. La recepție, am primit cameră la etajul al șaselea, am așteptat liftul și după vreo 10 minute m-am putut instala. Primul lucru pe care l-am sesizat în cameră a fost mirosul de țigară.

Da, la vremea respectivă nu existau restricții cu privire a fumatul în spații închise, Grecia adoptând măsuri în acest sens abia de la 1 iulie 2009.  Cu toate că în cameră nu era foarte cald, am dibuit pe sub draperie ușa de la balcon și am deschis-o larg. Jur că dacă afară temperatura ar fi fost mai mare de 8 grade, aș fi rămas acolo. De pe terasă se vedea tot centrul istoric luminat ca ziua, iar sus de tot Acropola părea confecționată din beculețe. Dupa ce s-a aerisit camera am căutat o sursă de încălzire, că deja se răcorise cam mult. Sistemul de încălzire este un aparat de aer condiționat fixat pe perete, iar sub el un convector care împrăștie aerul peste tot. N-am zăbovit mult în cameră și am plecat la plimbare în ciuda avertismentelor că după lăsarea întunericului zona nu mai este atât de sigură. Perfect de acord, siguranța pe primul loc, dar nu sunt genul să mă încui în hotel de la ora 6.00 seara, mai ales într-un oraș care nu doarme niciodată.

Plimbare de seară din Omonia în Syntagma

Străduța care pleca din dreptul hotelului și ieșea în artera principală era destul de slab luminată și cam sordidă, cu câteva chioșculețe în genul celor care umpleau trotuarele prin București la începutul anilor ’90, două magazinașe 1 euro shop și multă populație dubioasă. Am ajuns în siguranță în dreptul stației de metrou Omonia unde era un brad enorm împodobit cu mii de beculețe pe care l-am luat ca punct de reper pentru întoarcere. Deși eram un grup măricel, am preferat să mergem pe bulevard atât din motive de sigurață, cât și pentru faptul că neavând o hartă, ne-a fost teamă să ne aventurăm pe străduțele întortocheate.

Eroi de azi și de ieri

Căci dacă te rătăcești în Salonic, o iei pe prima stradă care coboară spre mare și ieși la liman. În Atena, spui rugăciuni căci sunt șanse să te rătăcești și în cartierul în care te-ai născut. Bulevardul era luminat atât cu felinare stradale cât și cu luminițele specifice perioadei și zona nu mai părea atât de înspăimântătoare. Totuși, a trebuit să fiu foarte atentă pe unde merg pentru că trotuarele erau pline de oameni fără adăpost, iar drogații erau în elementul lor. Nu știu dacă doar am avut noroc și n-am pățit absolut nimic, dar cred că dacă nu te comporți de parcă ți-ar scrie pe frunte că ești turist, dacă treci neobservat prin mulțime, nimeni nu te bagă în seamă. Încet-încet, mai cu ochii la vitrine, la hoteluri, la tramvaiul care circula pe mijlocul străzii, la mașini și la motocicletele care veneau în viteză și se așezau în „evantai” la semafor, am ajuns în Piața Syntagma unde se află Parlamentul Elen și Mormântul Eroului Necunoscut.

Atmosferă de sărbătoare

Piața era plină de lume și blitz-urile clipeau cu sutele pe secundă. Era semn că se apropie Mica Schimbare a Gărzii. În câteva minute cei doi evzoni s-au întors față în față, au executat mișcările care i-au făcut celebri, au dat onorul la Momrmântul Eroului Necunoscut și s-au întors la locurile lor. Ne-am continuat plimbarea pe lângă parcul în care se află Grădinile Naționale și dealul Lycabettus cu bisericuța suspendată, intenționând să ajungem în Plaka pentru cină. Fără hartă, bineînțeles că am rătăcit drumul spre Plaka și ne-am trezit lângă Stadionul Panathinaikos. Tot pe străzi bine luminate, cu niște vile superbe, am mers până ne-a răsărit în față prima tavernă. Deși trecut de ora 20.00, lumea nu ieșise încă la cină și am fost primii clienți, iar mâncarea, atmosfera și prețurile au fost de nota 10. La întoarcere, am luat metroul 2 stații și în timpul scurt de staționare în Syntagma am admirat exponatele demne de un muzeu în miniatură.

Tur ghidat pe Acropole

Și cum prima vizită la Atena este incompletă fără o plimbare pe Acropole, dimineață, în grup organizat ne-am prezentat la casa la bilete și am căutat un ghid. Din păcate, n-am găsit un ghid de limbă română și nici toți membrii grupului constituit ad-hoc nu înțelegeau suficient de bine limba engleză ca să alegem un ghid vorbitor al acestei limbi. Mai erau ghizi de limbă greacă, germană, franceză, limbi nordice și italiană. Și pentru că cineva acolo sus ne iubea mult de tot, în grupul nostru am găsit o absolventă de limbi străine (italiană) care ne-a asigurat o traducere fidelă.

Lecția de istorie

Am urcat Propilea, apoi până sus la Parthenon și Erechteion. Ne-am  oprit într-un loc în care aveam o priveliște superbă asupra amfiteatrului și ne-a povestit preț de 45 de minute despre fiecare templu, despre tehnica sculptării coloanelor, despre principiile arhitecturii și despre modul în care au fost transportate blocurile de marmură. Atunci am aflat că templele aveau altarele orientate spre apus, că doar Erechteionul era accesibil credincioșilor care aduceau jertfe și că Parthenonul era locul în care zeița Atena se retrăgea să se odihnească și niciunui muritor nu-i era îngăduit să o tulbure. La finalul expunerii ne-a îndrumat să vizităm Muzeul Acropolelor care atunci se afla în aceelași perimetru și în care se regăseau puținele exponate originale care au scăpat traficului de anthități către British Museum și colecții private. Sincer, recomand oricui ajunge în Atena să beneficieze de un astfel de tur, altfel toate acele pietre vor fi frumoase, dar mute. Plimbarea noastră s-a încheiat la cafeneaua de la intrarea în complex unde am băut cea mai bună cafea din Atena.