Ambition Romania susține gospodăria

Dacă ar exista un concurs intitulat Ambition România, care să premieze suișurile și coborâșurile în realizarea preparatelor culinare, aș câștiga detașat trofeul. Aș urca pe scenă, în lumina reflectoarelor și aș asculta cu emoție anunțul. And the winner is…. eu, pentru cele mai mari și dese epic fails la rețeta de rahat. Aș primi trofeul cu emoție și aș ține cel mai sincer discurs:

Gala de premiere Ambition Romania

Vă mulțumesc din suflet pentru încrederea acordată. A fost o competiție extrem de solicitantă și cu adversari valoroși. Am avut mari emoții pentru că mă uitam la ceilalți concurenți și mi se părea absolut firesc să eșuezi la rețete complicate, cu multe ingrediente și la care trebuie să lucrezi simultan cu o sumedenie de oale și tigăi.

Nu mă așteptam ca rețeta de rahat să fie o veritabilă rețetă „unicorn” pe care să o ratez cu succes de atâtea ori până să-mi iasă o dată. Apoi să o iau de la capăt iar și iar.

Conferința de presă Ambition Romania

Seria emoțiilor nu s-ar încheia pe scenă. Prima mea conferință de presă m-ar pune față în față cu jurnaliști de prestigiu și food bloggeri cărora să le răspund la întrebări. Eu nu sunt obișnuită să vorbesc în public, iar asta s-a văzut și la decernarea trofeului.

− Bună ziua și felicitări! Cum vă simțiți în postura de câștigătoare a trofeului?

− Bună ziua! Vă mulțumesc. Încerc să mă obișnuiesc.

− Spuneți-ne, cum ați ajuns să descoperiți această rețetă?

− Rețeta am descoperit-o de mult, în copilărie, în casele turcilor din Constanța. De Crăciun, ne adunam cu toții, creștini și musulmani, și mergeam cu colindul. Primeam covrigi, mere, nuci și câțiva bănuți. Iar când era Bairamul lor, mergeam toți și sărutam mâinile bătrânilor care ne răsfățau cu baclavale și rahat. Se găsea rahat turcesc și în magazine, dar așa pufos, dulce, aromat și cu mult fistic, nu găseai decât acasă la mătușa Aifer. Îl făcea singură, după o rețetă pe care o învățase de la mama și bunica ei.

− Întotdeauna ați fost așa de ambițioasă? Ce v-a motivat cel mai mult să perseverați?

− În orașul meu, rahatul este mai mult decât un desert. Este o artă și o tradiție. Cea mai de soi tratație pentru un musafir este o cafea cu caimac, o bucățică de rahat și un pahar cu apă rece.

În plus, mie îmi place foarte mult și în cozonac și în cornulețe. De când am gustat prima oară minunea mătușii Aifer, mi-am spus că atunci când voi crește, n-am să mă las până nu voi face și eu. Mai ales că este o rețetă simplă, cu zahăr, apă, amidon, gelatină, arome, colorant alimentar și mult fistic.

Însă cel mai mult m-au ambiționat cei care nu oboseau să-mi repete că nu voi reuși niciodată. Iar când cineva îmi spune că nu pot să fac ceva, fac de două ori și fac și poze.

Thomas Edison, a eșuat de peste 1000 de ori până a reușit să creeze becul electric. Însă asta nu l-a oprit. Ba, mai mult, când a fost întrebat ce l-a motivat să meargă mai departe în pofida nereușitelor a răspuns: “Nu am eșuat nici măcar o dată. Doar am descoperit peste 1000 de modalități de a nu inventa becul”. Așa se întâmplă în bucătărie. Descoperi noi metode prin care să nu prepari un fel de mâncare sau un desert.

− De câte ori ați ratat și care credeți că a fost cauza?

− De foarte multe ori și de cele mai multe ori, vasele și ustensilele nu au fost cele mai bune. Prima oară, s-a lipit zahărul de cratiță și s-a întărit ca o stâncă. Am luat repede o oală de inox cu fund dublu, am umplut-o cu apă și am încercat să repar dezastrul pe baie de aburi. Altă dată, tot din cauza vasului de gătit prea subțire, s-a răcit gelatina și s-a închegat înainte să o amestec în compoziție. A treia oară când am încercat, chiar am crezut că voi reuși. N-a fost să fie. S-a lipit de tavă, iar când a dat de căldură, s-a topit mai ceva ca o înghețată într-o zi de vară. Iar ultima oară, s-a rupt telul.

Dacă aș fi avut și eu vase și ustensile de bucătărie de la Dajar magazin, altfel ar fi stat lucrurile.

Toate rețetele mi-ar fi reușit și nici nu m-aș fi făcut de râs în fața prietenei mele. Am invitat-o la o cafeluță cu caimac și în loc de rahat de casă, am cumpărat fursecuri.

− Hei, iar visezi cu ochii deschiși? Vezi că ai mesaj pe telefon că-ți vine un colet de la magazinul online Dajar.

− Ce? Vine? Iuuuuuuhuuuuu! În sfârșit! Acum o să am tot ce-mi trebuie. Tavă, tel, cratițe, de toate. Chiar și oală ceramică. Și poate mă încumet să fac și musaca.